Furtunos…

Injura ca la usa cortului.Sparge,distruge,zdrobeste.”Bagami-as pula-n ea de curva”.E stresat,e nervos, e tot ce nu ar trebui sa fie si ce si-a propus ca nu va mai fi niciodata.”Futu-i pizda masii de viata”.Se plimba prin camera,cauta ceva de spart dar nu gaseste.Ia mapa cu foile pline de probleme nereusite si o tranteste de podea.Impactul nu il impresioneaza deloc.Iasa din camera si tranteste usa dupa el ca si cum ar avea de gand sa o rupa din balamale.Era ca un taur care tasnea spre toreador.Vedea doar rosu in fata ochilor.Iesi in fata caminului si sta pe scari gandindu-se ca are nevoie doar de o gura de aer.Frigul din acea noapte parca nici nu-l mai simtea.Tot ce-si dorea era sa distruga ceva.Vroia sa vada cum ceva se sfarama,la fel cum se sfarama sufletul sau pentru a prea multa oara.Omul strazii cauta disperat o tigara si se gasi sa-l intrebe pe al nostru suferind.”Si eu am nevoie de una” ii spuse acesta cu toate ca ura tigarile.

Intr-un final hotari sa urce din nou spre paradisul 110b.Batu la usa camerei cu care imparteau modulul sperand sa gasesca pe cineva cu o tigareta.”Nu am nevoie de ea,stiu,dar vreau sa fumez” isi tot repeta.Intra in camera si zbiera putin pe ai sai colegi care, mai mult sau mai putin, vroiau sa stie de ce era nervos.”Nu conteaza,vreau doar o tigara” le tot repeta.Apoi isi aminti ca poate unul dintre cei care plecasera acasa in acest weekend isi lasase tigarile aici. Cauta cu nerusinare in dulapul acestuia si gasi,cu noroc sau nu depinzand cum privesti situatia,un pachet de Kent Surround slims.Ura slims-urile si mai mult decat cele normale.I se pareau o jignire aduse unui blestem.Cu toate acestea s-a repezit la ele si a luat intreg pachetul fara sa gandeasca macar.A iesit din modul si si-a aprins foaia cu tutun care avea sa-i strice intreaga aura.Pufaia ca ultimul dependent si ii era rusine ca ajunsese sa fumeze de nervi dar nu stia ce altceva sa faca.Terminase si acea tigara,dusese pachetul inapoi in dulap si se simtea din ce in ce mai murdar. Isi luase periuta si pasta de dinti si se spala pentru ca il copleseau nervii si deja ii nebunea imaginatia.Prietenii sai doreau sa-l ajute dar nu avea nici o sansa.Ar trebui sa stie ca daca el se enerveaza,cu rabdarea lui care tindea spre infinit cand venea vorba de ascultat pe altii, singurul lucru de facut e sa-l lase in pace pentru ca altfel risca sa auda lucruri urate pe care nici el nu le credea dar le spunea.

“Cacat,cacat,cacat!!!Cum de mi se intampla tocmai mie asa ceva?!Stiu ca nu sunt singurul…dar n-am voie is eu sa fiu fericit macar odata?” erau cuvintele pe care si le tot repeta in sinea lui.Ah, de ce trebuia sa fie la camin acum cand avea asa mare nevoie de casa lui inegalabila.De patul sau in care uita de toate grijile.De mama sa care cum,necum stia tot timpul ce sa spuna chiar daca nu stia ce il deranja.De singuratate si liniste.Simtea ca explodeaza.Se uita in gol si se gandea ce putea sa faca pentru a scapa din inchisoarea mintii sale.Simtea nevoia disperata sa plece si nu avea unde merge.”Mortii masii de examen.Futule-n gura de circuite.”.Deja era ametit si vedea in jurul sau flori de ciresi care pluteau in pura armonie.Isi imagina o Japonie a acestui secol intr-un parc mare dintr-o metropola care,cu toate ca se afla in mijlocul civilizatiei,parea intr-o lume a sa.Mirosul de primavara il cuprindea si tot ce isi dorea e sa nu se trezeasca niciodata din acest vis.Isi dorea sa ajunga cu disperare acolo,stiind ca acel loc ii va aduce linistea de care are nevoie,fie ea si pentru cateva momente doar.”POC!!” si visul se termina.

Examen huh?Ce mai conta?Dintr-un foc se dusese tot optimismul pe care il stransese atata timp.Frustrarea il cuprinse din nou.Isi dorea sa se culce dar pur si simplu nu putea sa o faca.Parca trebuia sa se impace cu el insusi.Stia ce trebuia sa faca dar ii era asa de greu. O saptamana…atat mai este…si nu putea.Nu mai rezista.GAH!!!I-a fost luat tot ce a avut si a  fost lasat sa moara ca un peste pe uscat.Totu-i bine ce se termina…punct.Macar de s-ar termina,dar nu e sigur nici de asta.Nu mai vrea sa fie luat de fraier dar nu stie ce sa mai faca.Isi pierduse ideile dar ce mai contau?”Somn sau intrebari retorice?” se gandea si raspunsul a venit imediat.Se intinse in pat si adormise imediat.Dimineata ii va aduce acelasi lucru scumbat si reschimbat.”Pula mea.” era singurul gand.De fapt mai era si “Adio…”.

Published in: on March 21, 2009 at 1:41 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Tic,Tac,Tic,Tac…

Ei chiar am ramas fara idei.Chiar am dat totul din mine pe moment.Asa de secat de puteri nu m-am simtit de…pai cam niciodata daca stau bine sa ma gandesc. Totusi mai fac o ultima tentativa la a scrie ceva pentru ca aparent corpul meu se simte incarcat si trebuie sa debiteze ceva.

E curioasa chestia asta cu timpul nu-i asa? In principiu noi oamenii am creat notiunea de timp si am definit-o cu toate ca, prin asta, noi am definit unul din procedeele sigure prin care incheiem capitolul viata. Asa suntem noi oamenii, trebuie sa avem o denumire pentru orice. In fine, ceea ce vroiam sa spun e ca nu prea poti sa crezi intr-un moto precum “Nu exista destin, eu imi fac viata cum vreau eu” pentru ca la urma urmei tot acolo intre flori ajungem.Ce-i drept depinde de noi cat vrem sa ne prelungim viata. Ce ne asteapta dupa,nimeni nu stie si poate de aceea ne e frica sa murim.Frica de necunoscut a fost mereu cea mai mare frica a oamenilor. “White shores”, “Paradise”, “Heaven”, “Hell”, “Reincarnation” si asa mai departe. Putem cauta cat vrem ca nimeni nu poate fi sigur de ceea ce il asteapta.

Cel mai trist e cand trebuie sa vezi oamenii dragi tie ca mor, dar si ei la randul lor au trecut prin asta. The cycle of life.Poate suna insensibil dar nu asta era scopul.Nu am zis niciodata sa nu va pese,am spus doar ca e ceva normal si ca lumea intelege cand treci prin asa ceva.Am avut o descatusare totala si nu prea pot sa exprim in cuvinte ceea ce am trait asa ca  vreau sa schimb subiectul.

Dupa un an 7 luni si 2 zile am ajuns la 10.077 de views pe acest minuscul blog. In comparatie cu multi alti bloggeri e o nimica toata.Altii au aceasta cifra de afaceri zilnic.Dar pentru mine e o realizare.Stiu ca nu scriu cele mai bune lucruri tot timpul sau ca mai fac anumite greseli dar la urma urmei cu toate acestea am ajuns si eu la 10.000 de vizitatori. Am scris despre o fetita mica ratacita pe undeva prin viata mea, am scris despre liceu, am scris diverse filozofii pe care nu le realizez in acel moment dar pur si simplu atunci am simtit eu ca e clipa potrivita sa dau drumul in lume la opinia proprie despre un anumit subiect,am scris despre lilah, am scris despre ade,am scris despre laura, am scris despre diana, am scris despre o multime de persoam, am scris cand am fost nervos, am scris cand am fost beat, am scris cand am fost in alta lume si m-am simtit al naibii de bine de fiecare data. Acesta este post-ul cu numarul 106.

In general scriu ceea ce simt,am infiintat acest blog pentru ca scrisul imi oferea o dezlegare puternica si o deconectare de la tot ce ma inconjura dar odata cu trecerea timpului a ajuns sa fie mult mai mult decat atat. Sper sa am dreptate cand spun ca am mai si progresat de cand am inceput sa scriu si imi doresc sa spun peste cativa ani ca am evoluat si mai mult pe acest plan. Ca orice om imi doresc mai mult si sper sa ating acel punct.Voi incerca in orice caz.Imi propun sa scot un short story bun,in primul rand, si apoi voi mai vedea.Inca nu sunt multumit de ceea ce am realizat si mai trebuie sa lucrez iar timpul pe care il am la dispozitie nu e chiar mult, dar ca orice roman ma descurc cum pot.

In final as vrea sa va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru ca imi urmariti din cand in cand scrierile.Inseamna mult pentru mine si voi incerca sa nu dezamagesc prea tare de acum inainte.Criticile cu bun simt sunt mereu binevenite si prin bun simt ma refer la faptul cum sunt exprimate nu la ceea ce se refera.Eu incerc sa-mi corectez defectele pe parcurs si daca cineva are ceva de spus ii voi fi recunoscator pentru mana de ajutor.De altfel daca aveti vreun subiect pe care v-ati dori sa-l tratez puteti sa lasati un comment si ma voi ocupa de el cand pot.Multumesc inca o data pentru sustinere.

Published in: on February 28, 2009 at 5:04 am  Comments (7)  
Tags: , , , , , ,

Protected: Anger Management…

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Published in: on February 22, 2009 at 3:26 am  Enter your password to view comments.  
Tags: , , , , , ,

Filozofie-n Gol…

De ce au oamenii nevoie de filozofie?De ce trebuie persoanele sa gandeasca si sa analizeze unele lucruri?De ce trebuie sa-ti pui problema?Pai doar esti o fiinta rationala,ai o putere incredibila asupra mintii si asupra sentimentelor, asa ca de ce sa iei totul pe tava si sa devi un robotel care isi traieste viata monoton zi de zi,luna de luna, an de an pana la sfarsit cand realizezi si tu ca de fapt tot ce ai invatat o viata intreaga au fost parerile altor oameni.
Ti se pare normal ca dupa ce ai iesit din liceu,in care teoretic ar fi trebuit sa inveti o multime de lucruri interesante si utile,tu iesi cu mai nimic.De fapt cand iti amintesti de acea perioada vezi in fata ta imagini cu tine si fosti tai colegi si cu putinele lucruri memorabile pe care le-au spus unii profesori.Acele spuse sunt admirabile pentru ca intr-un fel ti-au afectat viata oricat de neinsemnante ar parea.Ti se spune ca “Materia mea e cea mai importanta” de catre aproape toti profesorii sau “Sigur vei avea nevoie de materia mea oriunde vei merge”.In loc sa te ajute sa te autodescoperi,sa realizezi la ce esti cu adevarat bun si ce iti place sa faci acesti oameni te automatizeaza si te ghideaza spre o mentalitate in care nu trebuie sa gandesti ci doar sa urmezi ordine si sa te lasi dus de val.Sigur exista si exceptii dar si dintre acestia majoritatea tac si iti tin parerea pentru ei ca cine stie ce s-ar intampla daca ar risca sa spuna ce gandesc.Si uite asa mergem mai departe si trecem prin viata fara sa ne dam seama de fapt ca am trait.E trist ca la fel se va intampla si cand vom termina facultatea.Stiti cat din cunostiintele de la facultate le vom folosi in viitoarea slujba,fie ea de profil specific facultatii sau nu?In jur de 5%.Si pentru asa ceva facem 4 ani de studi si 2 ani de master?Ca sa ce?Sa ne dam seama dupa ca am pierdut timpu’ cu asa ceva in loc sa invatam ceva cu adevarat important si sa ne autocunoastem.Sigur in lumea asta esti jumatate mort fara o diploma de studii superioare.Si ca sa primesti asa ceva trebuie sa inveti o multime de lucruri inutile.Pana si filozofia ca materie studiata la liceu a devenit o rutina.Foarte rar esti pus in situatia sa gandesti – lucru’ de baza in filozofie parerea mea. E frumos sa citesti despre diversi filozofi si despre ce au scris ei dar nu sa fi obligat sa retii mecanic tot.Cat despre facultate,ca elev esti foarte putin informat despre ceea ce se intampla in universitati.Nu iti prezinta nimeni mai precis ce vei invata si cum se va proceda.Peste tot primesti doar informatii vagi care incearca sa te convinga sa alegi facultatea respectiva pentru ca vei gasi o slujba foarte buna dupa si vei fi bine platit.Dar nici macar nu-ti trece prin cap daca ti-ar place viitoarea slujba sau ceea ce faci la facultate?Parintii la fel,iti spun ca nici lor nu le-a placut ce au facut la facultate da au ajuns bine in final. Pai da, dar ei nu au avut de ales cum avem noi.Cand cineva iti spune “Fa ce iti place” tu nu-l poti asculta pentru ca prea putina lume stie ce-i place.Nu se cunoaste destul de bine pe sine si nici nu primeste un ajutor pentru a se descoperi.Cum sa spui ca nu-ti place filozofia?Filozofia nu inseamna Blaja si Nietzsche.Inseamna dragoste de intelepciune.Inseamna sa gandesti.Daca tu alegi sa treci prin viata degeaba fara sa gandesti si fara sa-ti spui parerea atunci e problema ta.Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa indemni oameni sa faca la fel.
Voltaire a spus “Pe intreg Pamantul le bagam în cap copiilor tot ce vrem, mai-nainte ca ei sa poata judeca”.Incearca sa nu faci asta si sa-i dai libertate de gandire cand ajunge la varsta indicata.Libera gandire si exprimare sunt drepturile fiecarui om si nu e normal sa luam aceste lucruri nimanui.Un profesor al facultatii Politehnica Timisoara a spus odata in cadrul unei ore “Voi sunteti viitori ingineri dar tineti minte ca trebuie sa fiti sobri si seriosi in aceasta profesie”.Acest lucru m-a dezgustat in mod profund dar ce puteam face?Puteam risca sa fiu exmatriculat doar pentru ca mie nu imi convenea cum vroia profesorul respectiv sa ne faca sa gandim?Traim intr-un fel de teribilism care ne blocheaza vederea.Oameni buni…Deschideti-va ochii si mintea.

Published in: on January 25, 2009 at 3:34 am  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Autointerviu (Leapsa)…

Am fost “tagged” de Ella.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?

Sa-i bat pe mishi si pe popa la fifa.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?

Niciodata nu poti stii cat mai ai de trait.Dar hai sa ne punem in situatia aceasta fictiva. 5 ani reprezinta un interval destul de lung incat sa pot sa vizitez toate locurile pe care mi le-as dori sa le vizitez.Nu imi voi schimba stilul de viata pentru ca nu are rost.Presupun ca voi face mai multe lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot in situatia actuala gandindu-ma ca mai rau nu se poate.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Da clar ca as continua.Cine-i idiotu care sa se lase de facultate din doar 1 milion de euro.Facem lucruri inteligente cu banii spre exemplu bem cu colegii de camera si dam chefuri.Vor veni si alti bani.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?

“Alex Popescu Proves That Irony Gets You Nowhere”.Am motivele mele.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?

“Futu-l in gura ca si acu rade de noi *incepe ploaia iar eu ma gandesc de unde oi fi: HAHAHA V-am zis ca va ploua cand crap*”

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

Citatul preferat: “Pula mea ce-o fi o fi”

7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Popa.Si aici nu glumesc.Chiar vroiam sa fiu popa(banii erau buni pe vremea aia ca si popa.Am martori.Eh si mai vroiam sa fiu Spider-man.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

Payback baby!!!

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Mai ho cu moartea tata ca inca mai respir.Le zic eu destule puradeilor cand se nasc.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?

Iar cu moartea…Bine fie.M-as intreba cine pula mea o scris interviu-l asta, daca e inca in viata si daca pot sa-l bantui pentru ca mi-am pierdut timpul cu el.

Buuuuuuuuun acum ca am terminat cu partea placuta hai sa scriem si ceva putin mai sincer.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?

Sa scriu.As plati ca sa pot sa scriu daca nu ar exista…ma rog,toate posibilitatile acestea.Nu sunt deosebit de bun si nici nu ma remarc prin nimic dar e sentimentul personal de implinire cand dai drumul unei creatii in lume pe care nu poate sa mi-l fure nimeni.As mai plati sa pot captura momentele in care imi dau seama ca actioneaza cel de-al saselea simt al meu care imi spune ca se va intampla un lucru incredibil de bun. Acei fluturi in stomac si acel ritm alert al batailor inimi merita orice.De altfel se afla exact in momentul scrierii acestui post de fata.

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?

As face lucrurile clasice precum sa spun tuturor unele lucruri pe care probabil ca nu le spui decat cand stii ca se apropie sfarsitul ca sa stie si acei oameni ce credeai despre ei.De altfel cum nu mai am nimic de pierdut as face lucruri care stiu ca le-as regreta mult mai mult daca mi-ar esua in mod normal decat acum.As invata sa schiez in costumul meu de milka.M-as imbraca in Mos Craciun pentru niste copii.As scoate o carte despre acesti ani suta la suta chiar daca pe ultima suta de metri.A threesome with 2 girls for sure.As invata odata sa cant la muzicuta asta care sta pe birou.As scoate un film de scurt metraj,de fapt as scoate mai multe filme amatoare despre anumite episoade din viata unor persoane care mi se par interesante.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?

Da as continua pentru ca imi place viata mea in momentul acesta neasteptat de mult.Am colegi de facultate foarte de treaba,colegi de camera pe care nu i-as schimba pe nimic,cam mult de invatat da las ca trecem noi cumva si aproape tot ce mi-as dori.Din ce mi-as dori nu mi-ar putea cumpara banii deci mai mult ca sigur i-as investi sa iasa mai multi.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?

“New York Times Best Seller Writer, Alex Popescu, Returns Home For Inspiration”.Si da,vreau sa fie in engleza titlul.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?

A fost mereu cu capul in nori si mereu visa la o lume ideala.Si-a facut-o cu mana lui asa cum visa.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

“Lasa-ti visele sa prinda viata prin vointa de a ajunge cat mai sus”

7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Da aici e valabil raspunsul anterior.Chiar vroiam sa fiu preot si Spider-man. Si sa am o armura ca si in Centurions sa mi se prinda tot felul de armamente pe ea.Si mai vroiam sa fiu Son-Goku din Dragonball Z.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

As descoperi marile mistere ale lumi si le-as tine pentru mine pentru ca lumea nu e pregatita sa afle adevarul.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

“Bunicul mereu ne facea sa zambim chiar si cand lucrurile stateau prost de tot.Cumva parea mereu binedispus chiar daca era rareori cu adevarat.”

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?

Am vazut oare sfarsitul de la Naruto?Ma va regreta cineva?A ars in mine focul toata viata?

Cam acesta a fost interviul cu legenda vie(sau mai degraba moarta dupa ei) Alexandru Popescu – Cornel.Enjoy. I Tag : Aphordite, Alice, Alin, Andrew, Laura, Victoria, Visez .

Published in: on January 10, 2009 at 4:45 am  Comments (1)  
Tags: , , ,

Demult In Prezent…

Daca ar fi sa ma indragostesc de tine as vrea sa stii ca ti-as spune ca imi pare rau.Daca ar fi sa-ti spun ca am altfel de sentimente fata de tine ti-as spune acelasi lucru.Daca ti-am dat sperante sa crezi intr-o prietenie care s-a transformat in altceva ti-as repeta acele cuvinte.Pentru ca in fericirea consta in momente amare pe langa cele dulci.Caci fara acelea nu ai mai stii ce inseamna sa fi fericit.Fara anumite deceptii nu poti realiza ce ai si nu poti vedea lucrurile care te fac fericit.Stii sa-mi vorbesti despre viata-n doi?Poate stii prea bine ca doar asta ai facut,sau poate nu stii deloc pentru ca acele experience au fost doar vise prelungite prin dorinta. Ai fi draguta si ai intelege sau ai reactiona ca si celelalte? Ai putea sa te prefaci ca totul e ok cu toate ca stii ca lucrurile nu stau asa? Ma indoiesc, pentru ca nu poti face fata adevarului.Nu mai am nici un motiv sa stau aici pentru ca mi-am deschis ochii si totusi ei au vazut doar intuneric.Nu exista lumina la capatul tunelului.Nu cred ca putem trai doar asa cu vise noi.Ne amagim si ne spunem ca va fi bine dar degeaba pentru ca stim amandoi cum sta treaba. Nu poti intra in viata unui om doar prin vise.Viata-n Doi Nu E De Noi.

Published in: on January 4, 2009 at 5:01 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

One Step Forward…

Progresul inseamna schimbare.Inseamna sa stii cand ai folosit o idee prea mult si ca trebuie sa mergi mai departe.Cateodata nu-ti dai seama si trebuie sa te atentioneze cineva de asta si vreau sa-i multumesc acelui cineva pentru sinceritate si pentru impulsul de a incerca sa mai fac un pas.Incetul cu incetul vom vedea ce iese.

Viata e haosul personificat.Exact la asta se gandea Alan in timp ce fuma trabucul cu care il servise seful sau.In timp ce acesta incerca sa-i explice problemele firmei si cum datoria lui Alan era sa le rezolve pe toate el fiind manager, acesta se lasa dus de valul gandurilor sale.In ultima vreme aparea tot mai des aceasta lipsa de concentrare cu toate ca nu stia de ce.Avea tot ce-si putea dori vreodata: o slujba foarte buna la una din cele mai mari companii de telefonie mobila a lumii, o sotie superba pe care si-ar dori-o orice barbat, o casa de vis intr-un cartier linistit din suburbiile New Jersey-ului, deci o viata ca si rezolvata. Si totusi se intreba de ce, in loc sa fie atent la instructiunile pe care le primea de la seful sau, ajunsese, la cei 35 de ani ai sai, sa traiasca…o mid-life crisys,lucru de care se temea de 16 ani cand alesese siguranta in dauna viselor.

-…trebuie revazut raportul vanzarilor in Europa de Est.Alan…Alan ma asculti?

-Poftim?…Da,da domnule Jenkins, continuati.

Si asa a trecut intreaga zi de munca.De fapt asa treceau toate.Alan stia ca face o treaba buna,dar nu simtea pic de satisfactie. Intr-o zi se urcase in Mercedesul sau nou si porni spre casa.Alan se saturase de slujba. Conducea cu un zambet pe buze stiind ce va urma.Ajunsese la un dealer de masini second hand.Intra cu un Mercedes nou nout si iesise cu masina pe care si-o dorea inca de mic, un Ford Mustang rosu al carui motor racnea precum un leu victorios intr-o lupta teritoriala.Alan se saturase de masina.Zambea in continuare in drum spre casa.Gonea prin oras de parca nu mai avea nimic de pierdut.Odata ajuns acasa a tras frana de mana si cu un scartait de roti a oprit masina langa bordura din fata caminului sau.July,sotia sa si cei doi copii, Charlie si Jake, iesisera din casa pentru a vedea ce se intampla.Nu prea vedeai asa ceva intr-un cartier linistit din New Jersey.

-Alan,scumpule, ce s-a intamplat?Ce-ai facut cu masina?

Intre timp iesisera Rose si Donald,vecinii de viz-a-viz.

-Draga mea July,azi vei invata o lectia foarte importanta de viata.Iti voi face un cadou,te rog asteapta cinci minute aici.

Femeia nu stia ce sa creada.Sotul ei nu mai se comportase asa niciodata dar avea incredere in el si a decis sa il astepte.Alan parasise casa cu un pachet de chibrituri si revolverul pe care il aveau in caz de forta majora.Apoi se indoarse cu fata spre casa si arunca flegmatic cu un chibrit pe care il aprinsese.Intreaga casa lua foc dupa ce,probabil,a fost umpluta de un gen de combustibil.Alan se saturase de casa. Spectatorilor nu le venea sa creada. Le era imposibil sa se miste.Erau pur si simplu paralizati de ceea ce facuse Alan.

-July iubito,striga el indreptand pistolul spre cer,am devenit cel mai urat cosmar al meu din cauza ta.Grecii isi puneau o singura intrebare despre unul de-al lor cand acesta murea.Se intrebau daca avea pasiune.July,aveai pasiune?

Timpul parca se oprise.Intre momentul in care trasese spre ea si cel in care glontul avea sa-i strapunga capul,July isi vazuse viata fulgerand prin fata ochilor si se intreba cu ce a gresit.Raspunsul nu-l mai aflase.Alan se saturase de sotie.Apoi Alan privi spre Rose si Donald si le-a spus:

-Nu lasati pasiunea sa moara,nu lasati visele sa moara.Daca reusiti sa faceti din rutina un lucru care va face sa simtiti aceeasi pasiune de fiecare data atunci v-ati trait viata cum mi-as fi dorit si eu sa mi-o traiesc.

Alan isi indrepta revolverul spre cap,se mai uita o data spre copii si se gandi “Macar am avut pasiune acum”.POC! Si Alan cazuse.Alan se saturase de el insusi.

Epictetus a spus ca daca vrei sa progresezi,fi multumit cu faptul ca esti considerat caraghios si prost. Accepta criticile si comentariile tuturor si invata din ele pentru ca doar asa poti merge inainte.Nu am scris absolut nimic deosebit,dar am schimbat putin placa. Viata iti ofera o multime de accidente fericite.Sa vedem ce mai ofera in continuare.

Published in: on December 28, 2008 at 5:46 am  Comments (7)  
Tags: , , , , , , ,

Hollow Hights…

Si ma uit in gol la acest monitor din camera in care am trait 19 ani de zile.Si vad cu apar pe el litere scrise de catre mainile mele pe un obiect numit tastatura.Si simt cum cu fiecare atingere e creat ceva.Nu vreau sa vezi asta.Nu vreau sa stii ce gandesc.Nu vreau sa crezi nimic.Simt furnicaturi in tot corpul.Ma privesti?Te gandesti la mine?Ma visezi?Ce faci tu, fiinta care imi ocupa gandurile si sentimentele?Esti asa de departe…Esti langa mine si totusi nu te vad.Unde esti?Unde te gasesc?Totul e zdrobit intr-o multime de bucati cu forme ciudate. Vreau sa stii cine sunt.Vreau sa stii…sau nu vreau?Nici eu nu stiu.Inghit in sec cu gandul de a lasa dracu’ tot si a ma concetra pe ce e cu adevarat important…Dar ce e asta?Ce conteaza cu adevarat pentru mine? Sau ce e in general considerat important?Esti pus in fata deciziei si nu stii ce sa faci. Incep sa-mi tremure mainile.Ma gandesc ca ar fi frica,dar de cand n-am mai simtit asa ceva?De altfel de cand n-am mai simtit ceva cu adevarat…sau mai bine zis pe cineva.Am simtit extaz,am simtit agonie,am simtit momentul acela scurt de multumire si implinire,dar de ce mi-a fost privat sentimentul pe care toti il doresc si anume fericirea.Pe zi ce trece pierd tot mai mult timp, trec tot mai multe pe langa mine si eu nu sunt in stare sa indind mana si sa te tin alaturi.Respir din ce in ce mai greu.Sunt confuz,pierdut si pus intr-o lume unde nu am ce cauta.Parca acum m-am nascut si totul e nou…Cum te plimbi?Cum respiri?Cum plangi si cum razi?Inima mea isi slabeste ritmul infernal de pana acum.E aproape de zero.E o liniste de nedescris intr-o melodie care iti trece fiori prin corpul firav care nu e mai mult decat o casa din paie.Ce sunt eu?Sunt umarul pe care plangi.Sunt dragoste sinucigasa.Spune-mi,suntem facuti unul pentru celalalt?Exista asa ceva? Exista suflete pereche?Exista momentul acela cand uiti de tot din jur si vezi doar o persoana?Exista momentele in care creierul iti este gol si vezi doar cu ochiul inimi?Spune-mi cat de prost pot fi sa cred in tot ceea ce scriu?Spune-mi chiar merita ceva in aceasta lume creata din nimic?Mai bine taci…Oricum nu te cunosc.Nici pe tine si nici pe tine.Pe nicicare nu va cunosc.Va stiu,va inteleg,va citesc si totusi nu va cunosc.Pe tine nici macar nu te stiu.Esti un dirijor iar eu sunt doar un membru al corului.Eu sunt cel mai mare fan al vostru si va admir pentru un singur lucru.Dar concertul e gata si e timpul sa cad.Goodbye eternity and hello life…

Published in: on December 2, 2008 at 2:56 am  Comments (5)  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Welcome Back To Reality

She’s got me lovestoned…clisheu…plagiat din melodii…ma rog…in fine…neesential…scriu aici fiind revenit in “casa dulce casa”…numai ca sa descopar cat de frumos e sa fi deconectat…sa nu stii despre nimeni nimic…e ca si un vis…visele acelea care imi plac asa de mult…si din care te trezesti asa brusc…si ramai cu un gust amar in gura…si cand te trezesti realizezi ca mai bine nu adormeai…ca e mai rau decat inainte…si ca mai bine te dai batut…ca pana la urma tot nu poti invinge viata asta putreda…surrender…

De ce se intampla unele lucruri…cineva mi-a zis ca am raspunsul la toate…dar evident ca se insela…n-am raspunsul daca exista destin sau daca ti-l creezi singur…n-am raspunsul de ce patesc eu sau de ce patesti tu ceva chiar daca ti se pare ca nu meriti…n-am raspunsul la intrebarea de ce este iubirea cea mai inalta stanca si totusi cel mai adanc abis in care poti pica…si cel mai important…n-am raspunsul de ce…de ce…de ce…mor visele in care crezi cu atata pasiune incat simti ca le poti implinii…

Intr-un final…ce am putut sa fac pentru tine?nimic…n-am putut sa ma tin de promisiune…n-am putut sa fiu ingerul si sa te protejez cand ai avut nevoie…. n-am avut raspunsul la toate…si n-am atins stelele…cine stie ce se va intampla maine…sau care sunt lucrurile importante in viata…tot ce poate un om sa faca este sa creada in el si sa spere ca ceea ce el face este bine…vreau sa adorm si sa visez din nou…

Published in: on August 28, 2007 at 12:19 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Feelings…

Stau si ma uit la poze…amintiri imi trec prin minte cu o viteza de nedescris…nu stiu ce sa ascult…las winamp-ul pe shuffle si sper sa vina ceva pe gustul meu in momentul de fata…spre surprinderea mea a venit…holograf a reusit mereu sa ma incante in toate situatiile…romeo si julieta…ce vis frumos…trebuie sa credem in visele noastre nu?

Realizez ca pot sa scriu si cand sunt intr-o stare de fericire nu numai la tristete…va scriu pentru ca asa simt nevoia sa scriu in blog…muzica imi surade…iar o simt ca si inainte…ma inspira spre maretie…este pura pasiune…este sunetul divin…este calea spre perfectiune…este…este…este singurul lucru din univers care atinge toate fiintele si le inspira oricat de frigide sau lipsite de pasiune sunt…acesta este darul muzicii…si de aceea o iubesc…

Pentru intreaga lume voi canta…asta mi-ar place…ar fi paradisul meu…sa cant si sa inspir o lume intreaga…numai gandul imi creeaza fiori…daca ar fi sa iau acest drum as intalnii si bune si rele…de fapt orice drum ai alege in viata gasesti si bune si rele…dar pe ambele le voi iubii pentru ca asa se traieste cu adevarat…cu iubire si cu pasiune…viata aceasta trebuie traita cu pasiune si cu o intensitate maxima…ca doar o viata avem si nu stim daca ne ajunge sa iubim cat ne propunem…

Viata este o taina…un secret pe care trebuie sa-l deslusim…de aceea nu cred in destin…poate in noroc cred…dar nu in destin…destinul n-il creem singuri…de aceea este viata un secret…pentru ca niciodata nu stii ce te asteapta dupa cotitura…viata este o lumina si un intuneric…un ying si un yang…un bine si un rau…un cer si un pamant…este un dans cu noi insine…viata…este un vis…pe care n-il indeplinim…daca ar fi sa aleg ceva frumos din viata…as alege stelele…cate mistere se afla in ele…cu cata pasiune le privim…si cat ne intriga…credem in ele…putem vorbi cu ele…ne ating sufletul…si ne redau speranta…si increderea in noi insine…chiar daca se pierd ochii nostrii in noapte…si lasam ceva in urma…stelele ne readuc aproape de acel lucru pe care il lasam…

Am scris multe astazi…poate prostii…poate am debitat fara sens…poate nu am atins pe nimeni-dar poate poate…exista o persoana care sa fie inspirata de cuvintele mele…poate am ajutat pe cineva…m-as bucura…mi-ar creea un sentiment de implinire fantastic…sper doar sa fie atinse persoanele care citesc ce scriu…pentru ca scriu din tot sufletul…

Published in: on August 3, 2007 at 11:13 pm  Comments (4)  
Tags: , , , , , ,