Happy People…

A cam venit vremea sa mai “escrivez” ceva pe aceste pagini virtuale unde nu se termina cerneala…daca de obicei aveam lectii de viata pentru cititori azi voi scrie ceva simplu si placut…voi scrie despre oameni impliniti si fericiti…oameni care au primit ce merita…oameni care chiar si-au dorit ceva foarte mult si pana la urma s-a implinit.My dear friend emi…ma bucur din tot sufletul pentru tine…ma bucur ca “acum e asa perfect!”…ma bucur ca fara sa-ti dai seama ai descoperit cel mai frumos lucru pe care-l poti avea in viata asta si anume prietenia…ma bucur ca simti ca apartii unui grup si ca in prezenta acestor persoane te simti in largul tau…era previzibil ca vei gasi aceste persoane la un moment dat…dar vorba ta…au aparut fix cand nu te asteptai…si poate ca asa e cel mai bine…ma rog…important este ca acum esti fericita…si mai un sfat…follow your dream for it will come true…never give up no matter what dificulties you encouter.

Vreau sa va vorbesc despre visatori…despre oameni care cred in ceva aparent imposibil…oameni care au puterea sa treaca peste obstacole si sa realizeze lucruri cu adevarat marete…acesti oameni sunt demni de admirat…mai precis cei care isi urmaresc visele…cei care stiu ca “va fi bine” si care vor face din viata lor ceea ce ii face cu adevarat fericiti… sigur…majoritatea dintre voi veti considera acest gen de oameni(din care fac si eu parte) nerealisti,cu capul in nori, fara perspectiva…dar nici nu stiti cat va inselati…intr-o lume cu o infinitate de posibilitati cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e sa visezi fara constrangeri si sa te lasi dus de dorintele tale pana cand le vei implinii…pentru ca “daca vrei poti face orice”.

Un ultim lucru…e frumos…e frumos sa fi inconjurat de persoane care te inteleg si pe care le intelegi…sa fi departe de mediocritatea populatiei normale si sa poti sa conversezi cu cineva care chiar are ceva de spus…si contrar tuturor aparentelor multi isi doresc asa ceva…doar din frica pentru imaginea lor nu o recunosc si de aceea raman blocati in mocirla aceasta pe care o numim societate…e trist sa vezi asa ceva cu proprii ochi…treziti-va la realitate oameni buni!aparentele nu va aduc nimic decat ganduri negre si falsitate…daca aveti ceva de spus spuneti-o…daca ceva nu vi se pare corect,luptati-va cu acel lucru…nu mai fiti sclavii unei mentalitati slabe care va duce doar in jos…noi facem lumea nu ea pe noi…I’m out…Peace…

Advertisements
Published in: on March 30, 2008 at 1:10 am  Comments (1)  

Un Multumesc Si O Amintire…

Dupa destul de mult timp a venit si vremea sa va vorbesc din nou cate putin…si de data asta chiar as vrea sa va spun ceva…de fapt…vreau sa va multumesc pentru toate cuvintele de lauda aduse micii mele lumi…micului meu blog care sper ca v-a placut…ca v-a inspirat…sau macar v-a ocupat putin timpul…vreau sa va multumesc pentru ca mi-ati fost fideli si ca ati citit randurile scrise prin inspiratia pe care tot voi mi-ati dat-o…poate ati gasit printre neimportantele mele scrieri ceva ce v-a ajutat intr-un moment greu sau poate ca aveati nevoie de un sfat si nu puteati sa-l cereti direct sau oricare ar fi motivul pentru care imi cititi articolele eu va multumesc… In orice caz trebuie sa scriu ceva…pentru ca simt nevoia aceasta incredibila de a mai spune cate ceva…adevarul e ca ma indrept spre final… aproape tot ce consideram viata de zi cu zi se termina si tot se va schimba… din pacate prea curand…goodbye highschool, goodbye classmates, goodbye lugoj…hello college, hello life away from home, hello timisoara…las in urma multe amintiri si multa lume (stiu poate sunt prea dramatic dar oricum nu va fi nimic la fel)…dragii mei colegi…cate prostii am facut si noi in 4 ani…si cate amintiri…interesante…cum sa uiti opera de arta din fiecare luna pe poza dragului nostru diriginte?sau excursiile noastre spre munti sau mari indepartate unde unul din noi avea mereu mult noroc (NR: Eu la munte si roxy mami la mare) si asa mai departe…ce sa spun…imi va fi dor…si pe voi va iubesc si va doresc tot ce-i mai frumos pe aceasta lume…mai las in urma pe surioara mea deea…prin cate am trecut impreuna…most of which should not be mentioned due to minors reading this…kidding…vreau sa stii ca sunt mandru de tine si ca esti o persoana deosebita care va ajunge sa fie mare…eh si sunt mandru ca ai mostenit talentul meu pervers…las in urma experienta no signal…tcg…sex and violence…las in urma pe emiliku & dfc pe care as vrea sa-i mai vad perform-ing pe o scena mult mai mare…las in urma pe nemtii mei nebuni…gasca cu care am stat veri la rand pe mal si am pierdut vremea impreuna mancand seminte si band cola…eh si sa nu uitam…mancand inghetata de la gelaterie…si lista poate continua dar nu am inceput sa-mi scriu amintirile…vroiam doar sa fiu un exemplu…in propria ta lume nu trebuie sa uiti de unde ai venit…orice vis va fi mai trist cand vei da uitarii totul…toti trecem prin asa momente…important este sa tinem aproape totul si sa avem o legatura cu trecutul…nu zic sa traim in trecut…dar daca ii dam drumul total nu poate veni nici un bine…toata viata este o melodie si ea curge lin fara intreruperi…tot ce traiesti face parte din viata ta si nu trebuie uitat pentru ca ramai fara orice legatura cu propria persoana si devii ceva ce nu esti cu adevarat…devii un strain si te simti rau in propriul corp…never let go of your past…you may not make it into your future…

Published in: on March 23, 2008 at 1:06 am  Leave a Comment  

Pentru Cei De Sex Masculin…

Ok…nu am scris de ceva vreme…si nu aveam de gand sa-mi fac redebutul asa…promit ca deseara voi face o treaba placuta…cel putin pentru mine…dar poza pe care o voi atasa la acest articol este prea geniala pentru a nu o mentiona in micul meu blog pentru putinii care se mai chinuie sa mai citeasca ceva de la mine…                                                                     The Miracle Of Childbirth…

Published in: on March 22, 2008 at 9:37 am  Leave a Comment  

Whatever May Come…

We pass through life not knowing where we’ll end up after it’s all over…after everything that we know to be real and touchable will fade away into a dream…what will become of us?Will we know true peace?Will we have our loved ones there for us?Will we go to heaven or know the pain of hell?Will we listen to the sunrise…and the beautiful music of a guitar in the distance?Will we be able to fly and have our own little paradise?Or will we just seemingly live a normal life…Or perhaps a new one…Who can answear these questions? No one … I remember a blond girl…who always used to be happy…and energetic… and her smile would light up everbody’s day…but that time is long gone…Then I remember a brown haired girl…she used to talk a lot and express so much with such ease…I remember seeing in her an adversary with an intense beauty…That time is also long gone…Then there came a brunete…oh how she shined…how beautiful her dreams were…she could make anyone spread their wings…fly…and never look back…but that changed a long time ago…I do not know what remains…exept a beautiful memory…Not so long ago there was another brunete…she could shine like nothing else before…she could brighten a black hole with her passion…but she was locked up…she was imprisoned…and it was really hard to break her out…it would be nice to be able to do that…you know what they say…never give up on something that seems important to you…it’s like giving up on yourself…We finaly arrive to now…the present…there’s this person…seems like a mirror… like something…interesting…someone who actually gives a damn…Maybe this will not end up to be just a good memory…or maybe some time in the future…I’ll write about this as a memorable friend…or more… Time will tell … I remember so many things…and yet i feel so empty…where am I know?… where am I heading?…will my path be clear…or will it be bumpy and misty?…I have no directions…and I wonder about without having not even a vision about my destination…it seems my only chance is to go along…and believe in that something…that I keep believing in…that something that doesn’t offer anything exept hope…but what are we without hope?…just mere pawns in this game called life…I wish for my peace…and I hope you get yours…Peace will come inside…So quiet…

Published in: on March 2, 2008 at 1:00 am  Comments (2)