Avem Timp…

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Am gasit acest text pe blogul unui prieten( http://vorbele-mele.blogspot.com/) si am simtit nevoia sa il postez si eu.E scris de Octavian Paler si a avut un impact deosebit de interesant asupra mea in momentul lecturarii acestuia. E scris intr-un mod simplist,lucru care chiar ii da aceasta putere inspiranta deosebita.

Am ajuns la peste 20.000 de views pe blog,iar acest lucru este o realizare pentru mine.Prin acest text vreau si eu sa va transmit mesajul scrierilor mele,poate uneori neinteles.Va multumesc,tuturor celor care mai trageti o privire pe acest blog  si poate ramaneti cu ceva,neimportant cat de mic.

Tineti minte ca avem timp pentru toate lucrurile.Al vostru,

Dreamer0507

Published in: on January 22, 2010 at 1:41 am  Comments (4)  
Tags: , , ,

Through The Glass…

Filozofii fara sens zboara zilnic prin gandul fiecarui om.Unii le exprima,altii le tin inchise in mintile,mai mult sau mai putin, complexe.Putinii care isi spun parerea se ineaca in alcool,tigari si droguri,facand totul sa para un film de scurt metraj pe care l-ai vazut pe youtube si il vei uita in urmatoarele 10 minute cand iti revi din dulcele cant al hipnozei halucinogene.Mai iei o gura din paharul tau murdar,umplut pe jumate cu  whisky ieftin si iti continui povestea.Le spui ca ai visat,sau ca ai avut o idee de film intr-o seara plina de uitari si goluri negre.Incerci sa canti putin cate putin,in rime albe,fara sens,fara subtilitate.Vorbeste alcoolul din tine.Si stii bine ca nu te asculta nimeni si toti te iau ca pe ultimul prost.Dar te speli si tu in atentia lor ca si cum ai face o baie in sange pentru a ramane in viata dupa ce toate fortele ti-au fost secate de rutina zilnica prin care te zbati.Stii ca la urma urmei,ramai tu si paharul murdar,tigara aprinsa si pachetelul de un gram de iarba pe care-l ai in buzunarul stang al paltonului vechi.Doar tu si viciile. Esti singur si sarac.Nu-ti poti lua zborul asa ca improvizezi si visezi cu ajutorul drogurilor ieftine, vandute la coltul strazii, de catre un om mai trist si mai disperat decat tine.Si zborul e placut,atat cat dureaza el.Cand te hotarasti sa aterizezi Boeing-ul 474 iti cumperi o cafea,pe care o astepti 15 minute,o primesti rece si amara si asa simti si tu turbulentele. Ceri un pliculet de zahar din frica de a nu te prabusi,dar primesti un semn obscen din deget si o alintare dulce ca otetul.

Te iei si pleci din barul jegos,singurul in care iti permiti sa savurezi cele 3 vicii mortale.Iti pui un set de casti vechi in urechi,abia se aude una dintre ele,si asculti la un mp3 player, pe care l-ai furat de la colegul tau de banca in nescunostiinta de cauza,melodii care vorbesc despre dragoste si lumi utopice pe care stii ca nu le vei simti niciodata. Stii bine ca maine va fi o alta zi in care vei fi absorbit de mediocritate.Stii si mai bine ca nu vei ajunge la mare,acolo unde iti doresti sa fi.Ai vrea mereu sa fie vara,sa n-ai griji,sa simti cum iti bate briza prin parul tau mare si pufos.Sa te scalzi in apele racoroase dar in special primitoare ale marii.Si vrei sa stai pe plaja si pur si simplu sa apara si acea domnisoara cu ochii mari si goi.Si speri sa-i redai culoare,s-o vrajesti usor dar sa fie ceva deosebit.Speri ca totusi si in tine se ascunde acel noroc.Speri si tu ca te place macar o fata.Iti doresti din tot sufletul sa primesti un strop de atentie, macar atat cat ii dai si tu ei.Poti sa speri,macar atat iti ramane.

Ea ar vrea sa fie la fel ca el.Dar sunt in lumi diferite care nu se vor intalni,probabil niciodata.Nu se afla in vreun film de dragoste imposibila,care pana la urma se indeplineste printr-un miracol.Nu.Ea il priveste din departare,vrea sa-i inteleaga simplitatea.Sa stie de ce nu-i vorbeste.Sa stie ce inseamna toate lucrurile mici pe care le observa la el.Il considera o poezie urbana cu un limbaj plin de jargon si argou.Neinteles in principiu.Pentru ca ea este mereu vesela, in fata oamenilor.Adevarul se ascunde intr-o sedinta foto,al fetei plina de vanatai.Asta-i realitatea.Vrea si ea la mare. Unde-i marea?Prajituri dulci?Nu exista asa ceva.Doar purici pe ecran.Si fata aceasta va ajunge dezastru.O fata foarte frumoasa,ajunsa fericirea pierduta a unei femei,ramasa fara speranta.

Realitatea e cruda pentru toti.Ne pierdem in detalii neinsemnante cum ar fi o seara in oras,sau o dragoste de-o seara. Ah,dar cat de frumos a fost.Si tot ajungem singuri acasa si ne scaldam in mizerie.Ne e greu sa fim singuri.E singura noastra consolare de la aceasta realitate crunta.Ne adunam cu zecile de mii sa vedem un meci de fotbal,pe un stadion friguros.Strigam la unison “Haide Poli!”.Mergem in oras cu un grup de prieteni,bem,fumam,visam.Si acolo ramane totul.Greu ne miscam mai departe.Trebuie mult efort,pe care nu suntem dispusi sa-l depunem.Scoatem o fata in oras si ramanem surprinsi de intentiile ele.Ne dezamagesc si ramanem la stadiul acesta imposibil.

Vrem libertate adevarata!Eu nu mai pot…nu mai pot sa scriu un final fericit.

Published in: on January 18, 2010 at 3:14 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,