Hollow Hights…

Si ma uit in gol la acest monitor din camera in care am trait 19 ani de zile.Si vad cu apar pe el litere scrise de catre mainile mele pe un obiect numit tastatura.Si simt cum cu fiecare atingere e creat ceva.Nu vreau sa vezi asta.Nu vreau sa stii ce gandesc.Nu vreau sa crezi nimic.Simt furnicaturi in tot corpul.Ma privesti?Te gandesti la mine?Ma visezi?Ce faci tu, fiinta care imi ocupa gandurile si sentimentele?Esti asa de departe…Esti langa mine si totusi nu te vad.Unde esti?Unde te gasesc?Totul e zdrobit intr-o multime de bucati cu forme ciudate. Vreau sa stii cine sunt.Vreau sa stii…sau nu vreau?Nici eu nu stiu.Inghit in sec cu gandul de a lasa dracu’ tot si a ma concetra pe ce e cu adevarat important…Dar ce e asta?Ce conteaza cu adevarat pentru mine? Sau ce e in general considerat important?Esti pus in fata deciziei si nu stii ce sa faci. Incep sa-mi tremure mainile.Ma gandesc ca ar fi frica,dar de cand n-am mai simtit asa ceva?De altfel de cand n-am mai simtit ceva cu adevarat…sau mai bine zis pe cineva.Am simtit extaz,am simtit agonie,am simtit momentul acela scurt de multumire si implinire,dar de ce mi-a fost privat sentimentul pe care toti il doresc si anume fericirea.Pe zi ce trece pierd tot mai mult timp, trec tot mai multe pe langa mine si eu nu sunt in stare sa indind mana si sa te tin alaturi.Respir din ce in ce mai greu.Sunt confuz,pierdut si pus intr-o lume unde nu am ce cauta.Parca acum m-am nascut si totul e nou…Cum te plimbi?Cum respiri?Cum plangi si cum razi?Inima mea isi slabeste ritmul infernal de pana acum.E aproape de zero.E o liniste de nedescris intr-o melodie care iti trece fiori prin corpul firav care nu e mai mult decat o casa din paie.Ce sunt eu?Sunt umarul pe care plangi.Sunt dragoste sinucigasa.Spune-mi,suntem facuti unul pentru celalalt?Exista asa ceva? Exista suflete pereche?Exista momentul acela cand uiti de tot din jur si vezi doar o persoana?Exista momentele in care creierul iti este gol si vezi doar cu ochiul inimi?Spune-mi cat de prost pot fi sa cred in tot ceea ce scriu?Spune-mi chiar merita ceva in aceasta lume creata din nimic?Mai bine taci…Oricum nu te cunosc.Nici pe tine si nici pe tine.Pe nicicare nu va cunosc.Va stiu,va inteleg,va citesc si totusi nu va cunosc.Pe tine nici macar nu te stiu.Esti un dirijor iar eu sunt doar un membru al corului.Eu sunt cel mai mare fan al vostru si va admir pentru un singur lucru.Dar concertul e gata si e timpul sa cad.Goodbye eternity and hello life…

Published in: on December 2, 2008 at 2:56 am  Comments (5)  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Extaz…

Nu crezi?Iti dovedesc.Ce vrei mai mult decat atat?Pot sau nu pot?La vie en rose nu?Ce rost mai au cuvintele cand totul e asa de clar explicat incat nici nu trebuie sa vezi ce scriu incat sa intelegi…Sau poate nu intelegi,ca doar asa imi place mie sa te incurc.Ce superb e sentimentul acesta…de a sta cu ochii larg deschisi,uitandu-te in gol.Genial…nu…genial nu e cuvantul potrivit…sa zicem senzational,fenomenal,extazic.Kid,vezi ce ti-am zis?Eu chiar scriu la extaz…Maine totul va fi disparut.E ca si un drog,il iau dar uit ce am facut in seara respectiva.E genial.Pardon,din nou genial,e de vis.De ce ai nevoie mai mult decat de muzica?De mult mai multe draga mea.Ai nevoie de dragoste.Ai nevoie de iubire si de nebunie.De jocuri infantile,pudice,stupide chiar, care sa iti coloreze viata in roz.Ce gay e culoarea,dar daca asa se spune…Ei si ce daca asa se spune?Mie imi place mov si eu vreau sa se spuna ca viata este mov.Movul e frumos,e adanc,e pasional,e misterios,e condimentul ascuns…E cu mult mai delicios decat sarea si piperul despre care toti vorbesc si spun ca au nevoie de ele in viata lor.Ce zici de putin curry?Sau paprika?Nu stii niciodata ce va fi movul.Aberez.DA!!!Si imi place.Ador sa aberez si sa spun prosti.Ador sa fabulez si sa filozofez despre lucruri triviale si simple.Ador sa scriu subiectiv si personal.Ador sa traiesc viata nu sa o povestesc in moduri crude si vulgare,provocatoare de greata.E degradant si e drumul decaderii umane.Cine citeste asemenea lucruri trebuie sa fi pierdut orice gram de speranta in lume.Chiar credeti ca in lume nu mai exista un strop de bunatate?De iubire si de frumusete?Lucruri care pot intoarce intreaga planeta cu capul in jos.Credeti ca totul e mizerabil?Pai va inselati mon frer.La vie en rose.Omul optimist nu e orb si nu e prost.E presus tuturor.El face la fel de multe ca si restul dintre voi doar ca o face cu zambetul pe buze.O face reusind sa faca si pe cei din jur sa schiteze un zambet.E batjocorit,e luat de fraier dar nu ii pasa.Pana la urma o duce el la capat si o duce bine.As veni acum la tine.Dar nu nu.Nu confunda,nu esti tu cea la care as veni.De fapt nu stii la cine ma refer,tu cititorule.Nu ai nici cea mai vaga idee daca esti tu sau altcineva.Sau poate nu e nimeni.Poate e imaginatia unui nebun care si-a pierdut si ultimul gram de normalitate.Pentru ca normal,cineva l-a luat si pe acela.Excelent,doar nu am nevoie de asa ceva.Va dau tot.Luati-mi laptopul, luati-mi televizorul,luati-mi casa,luati-mi masina,luati-mi viata…ce mai conteaza?Sunt prea extazic pentru orice.Daca as muri la ora 3:01 in noaptea de 30 noiembrie 2008 as muri un om fericit.Sau nebun,dar le consideram sinonime acum.Pentru ca fericirea fara condimentul mov,nebun nu se poate.Ati inteles ceva din ce transmit?ABSOLUT NIMIC!!!Excelent.Deci mi-am indeplinit misiunea.Au revoir mon amour.Si tocmai am avut orgasmul de scriitor.

Published in: on November 30, 2008 at 4:03 am  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,