The Times They Are A-Changin’…

Nu ne oprim niciodata din crescut asa-i?Se spune ca pe la 26 de ani ai parte de maturizarea finala.Pana atunci ai forta mentala sa stochezi cat mai multe informatii in creierasul tau pentru a fi pregatit de viata dura ce te asteapta.Dar e chiar asa cum ne spune stiinta?Chiar atat de mult depinde de statistici si de rezultate stiintifice?Ma indoiesc in totalitate de acest fapt.Cred ca puterea omului de a fi o fiinta rationalo-emotionala sta in vointa lui fantastic de puternica.De ce credeti ca exista proverbul cu muntele si Mahomed?Pentru ca Mahomed chiar credea ca are puterea de a aduce muntele la el.Si intr-un fel a facut asa.Metaforic,muntele fiind tot poporul musulman.Ma rog,deviez de la subiect.Problema e ca uneori suntem pusi in situatii limita cu mult inainte sa trebuiasca si chiar din cauza unor persoane de la care nu ne-am astepta nici in ruptul capului de la asa ceva.Poate asta e modul lor de a arata ca le pasa,totusi,nu ar trebui sa fie putin mai grijuli si sa ia in considerare cum ne simtim noi?

Uneori spunem lucruri fara sa vrem.Gresim,cu intentia de a face bine si nu stim cum sa rascumparam greseala.TU,cel caruia i-a fost gresit,sa ierti dar sa nu uiti.Sa ai mai multa grija data viitoare.Iar TU,cel care i-a gresit,zbatete,chinuiete si luptate sa-i faci dreptate si sa te impaci tu tine insuti.Toti avem secrete de care nu suntem mandri si pe care vrem sa le tinem ascunse de unele persoane dragi noua.Ai mare grija cu secretele tale si tinele pentru tine,pentru ca s-ar putea sa injunghii pe cineva in spate fara sa vrei.

Suntem pusi in fata unei lumi crude si nemiloase mult prea devreme.Mai avem toti nevoie de o imbratisare si o incurajare din cand in cand.Mai avem nevoie de o vorba buna si de o discutie sincera.Mai avem nevoie si de o pauza de la piesa de teatru pe care o jucam zilnic pentru a mentine asa zisele reguli morale si de bun simt.Sa nu uiti niciodata ca nu esti singur in lumea asta crancena.Vei vedea ca vei avea mereu o persoana care e dispusa sa te asculte si sa iti dea un sfat,mai mult sau mai putin bun.Nu dispera cand situatia pare fara iesire.Niciodata nu e prea tarziu sa-ti schimbi soarta.Capul sus si gandirea pozitiva chiar si in tunelul care pare ca nu are luminita la capat.Depune tot efortul pe care il mai ai in corp in a crede in solutionarea problemelor.Fi puternic!Nu esti singur!Suntem aici!

Published in: on October 13, 2009 at 1:27 am  Leave a Comment  
Tags: , , , , , , , , ,

Prietenie…

Timpul era oprit pentru el.Toti cei din jur nu mai contau,erau doar ei doi.Intr-un mod ciudat era o atractie,dar nu cea despre care citesti in basme sau vezi in filme romantice.Nu,era o atractie in cel mai crud mod posibil.De fapt nu e bine formulat asa pentru ca nu era fizica,era pur si simplu o nevoie de a nu se dezlipi de privirea ei.Nu mai vazuse acea pereche minunata de ochi verzi de prea multa vreme.Fiecare clipa spunea alta poveste.Pareau trecuti prin asa de multe,pareau mereu un mister.O tinea de mana si ii simtea pulsatiile inimi si zvacnirile tendoanelor.Avea o palma interesanta pe putin.Fiecare milimetru de piele te facea sa vrei sa o explorezi mai departe.Era fina si totusi parca simteai o anumita duritate intre firele de par invizibile ce o acopereau.Era o oaza de cunostiinte si mister si el o privea ca pe o fiinta mult superioara,ajunsa la un rang mai inalt al existentei.Avea o blandete in vorbe si o putere de convingere asa de diferita fata de restul.Era doza perfecta pentru o inspiratie de lunga durata.Era o muza.

Ce este de fapt prietenia? Cum ne dam seama cand cineva ne este cu adevarat alaturi mereu si ca acea persoana e chiar cineva atat de special? Oamenii se schimba constant,in majoritatea cazurilor se schimba in rau. Se schimba neasteptat si intr-un fel pe care poate nici ei nu-l vad iar apoi se intreaba de ce se indeparteaza lumea de ei. Arunca intr-o parte si in alta cu vina fara sa-si dea seama ca acea persoana care e de vina e chiar in oglinda. Se leaga de orice lucru care le da siguranta si ii face sa se simta bine si ajung orbiti de propria existenta.Poate ca asa trebuie sa fie lucrurile,dar din pacate intotdeauna se ajunge la cineva suferind,daca nu la amandoi.La un moment dat unul dintre cei doi prieteni se satura si incepe sa se distanteze.Si asa se va intampla cu toti prietenii pentru ca daca te ascunzi in puf si in siguranta pe care ti-o confera ceva, sau cineva,vei crede ca nu ai nici o vina si nu iti poti inchipui ce are intreg grupul tau de prieteni cu tine.Nu e placut sa revi la realitate din asa zisul paradis pe care ti-l confera cineva,dar e necesar,fiindca altfel vei avea numai de suferit.

Cineva era odata simpatic,mereu zambitor chiar daca nu era intr-o situatie prea placuta,cu parul scurt,blond si tepos. Era o persoana care te ajuta cand aveai nevoie si alaturi de care iti placea sa stai oricand.O persoana care merita apreciata putin mai mult.Acum el este mai amar decat a fost.E mai sarcastic,mai rece,mai dur,dar asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna.Acest lucru se vede in lucrurile mici pe care le face pentru unele persoane in parte. Trebuie doar sa vrei sa-l vezi si nu sa vrei sa-l schimbi.

Altcineva avea odata  o personalitate puternica, era diplomatica,demna de incredere si mereu gata sa vada lucrurile asa cum sunt.Era o persoana cu o aura incredibila,de care nu puteai sa nu fi atras.Era inocenta si totusi cu picioarele pe pamant.O persoana care merita mai multa dragoste fara piedici.Si totusi nu mai este la fel.Au aparut principii inexplicabile,prejudecati care de lasa cu un gust amar in gura si idei pe care le-ar fi vazut altfel acum ceva timp.Asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna, dar poate pur si simplu nu mai stie unele lucruri si trebuie sa ii fie amintite.

Si in cele din urma…mai era cineva…care mereu te putea face sa razi oricat de suparat sau trist erai.Numai ce deschidea gura si deja pufneai in hohote de ras pentru ca pur si simplu nu te puteai abtine.Parca totul devenea mai neimportant asa-i?Acea persoana nu mai e la fel.Inca mai are calitatea aceasta dar a pierdut din vedere unele persoane importante.Centrul atentiei e un obiectiv mai curent pentru el.Daca nu e agreat de toata majoritate,sau de cei dominanti cel putin,se simte amenintat.Copilarisme,dar asta nu inseamna ca nu e o persoana buna.Trebuie doar sa creasca un strop mai mult.

Dar niciodata nu e prea tarziu si pentru un exemplu pozitiv.Cu un spirit de copil si cu fruntea mereu ridicata,ea s-a schimbat.Dar si-a pastrat un numar de calitati.E mai matura,dar mai are acea energie in ea.Inca se mai indoieste de ceea ce poate face cu toate ca a demonstrat ca e puternica.Inca mai pune la suflet lucruri care acum par foarte importante dar de fapt sunt neglijabile cu toate ca este capabila sa treaca peste situatii cu bine.A crescut mult si m-a inspirat si mi-a redat un zambet.

Credeti in binele din oameni,credeti ca ei ar vrea sa se schimbe din anumite motive si poate nu o fac spre binele lor sau al celor din jurul lor.Unii iau decizia asta fortat,altii o iau in necunostiinta de cauza,altii cred ca asa te maturizezi,altii nu stiu mai bine.O prietenie nu se dizolva din niste schimbari,ea doar se ascunde si se uita,dar mereu va fi acolo. Tine strans la acesti prieteni si vei vedea ca ii poti atinge la un moment dat.Capu’ sus si tot ‘nainte!!!

Published in: on May 31, 2009 at 3:26 am  Comments (3)  
Tags: , , ,

Furtunos…

Injura ca la usa cortului.Sparge,distruge,zdrobeste.”Bagami-as pula-n ea de curva”.E stresat,e nervos, e tot ce nu ar trebui sa fie si ce si-a propus ca nu va mai fi niciodata.”Futu-i pizda masii de viata”.Se plimba prin camera,cauta ceva de spart dar nu gaseste.Ia mapa cu foile pline de probleme nereusite si o tranteste de podea.Impactul nu il impresioneaza deloc.Iasa din camera si tranteste usa dupa el ca si cum ar avea de gand sa o rupa din balamale.Era ca un taur care tasnea spre toreador.Vedea doar rosu in fata ochilor.Iesi in fata caminului si sta pe scari gandindu-se ca are nevoie doar de o gura de aer.Frigul din acea noapte parca nici nu-l mai simtea.Tot ce-si dorea era sa distruga ceva.Vroia sa vada cum ceva se sfarama,la fel cum se sfarama sufletul sau pentru a prea multa oara.Omul strazii cauta disperat o tigara si se gasi sa-l intrebe pe al nostru suferind.”Si eu am nevoie de una” ii spuse acesta cu toate ca ura tigarile.

Intr-un final hotari sa urce din nou spre paradisul 110b.Batu la usa camerei cu care imparteau modulul sperand sa gasesca pe cineva cu o tigareta.”Nu am nevoie de ea,stiu,dar vreau sa fumez” isi tot repeta.Intra in camera si zbiera putin pe ai sai colegi care, mai mult sau mai putin, vroiau sa stie de ce era nervos.”Nu conteaza,vreau doar o tigara” le tot repeta.Apoi isi aminti ca poate unul dintre cei care plecasera acasa in acest weekend isi lasase tigarile aici. Cauta cu nerusinare in dulapul acestuia si gasi,cu noroc sau nu depinzand cum privesti situatia,un pachet de Kent Surround slims.Ura slims-urile si mai mult decat cele normale.I se pareau o jignire aduse unui blestem.Cu toate acestea s-a repezit la ele si a luat intreg pachetul fara sa gandeasca macar.A iesit din modul si si-a aprins foaia cu tutun care avea sa-i strice intreaga aura.Pufaia ca ultimul dependent si ii era rusine ca ajunsese sa fumeze de nervi dar nu stia ce altceva sa faca.Terminase si acea tigara,dusese pachetul inapoi in dulap si se simtea din ce in ce mai murdar. Isi luase periuta si pasta de dinti si se spala pentru ca il copleseau nervii si deja ii nebunea imaginatia.Prietenii sai doreau sa-l ajute dar nu avea nici o sansa.Ar trebui sa stie ca daca el se enerveaza,cu rabdarea lui care tindea spre infinit cand venea vorba de ascultat pe altii, singurul lucru de facut e sa-l lase in pace pentru ca altfel risca sa auda lucruri urate pe care nici el nu le credea dar le spunea.

“Cacat,cacat,cacat!!!Cum de mi se intampla tocmai mie asa ceva?!Stiu ca nu sunt singurul…dar n-am voie is eu sa fiu fericit macar odata?” erau cuvintele pe care si le tot repeta in sinea lui.Ah, de ce trebuia sa fie la camin acum cand avea asa mare nevoie de casa lui inegalabila.De patul sau in care uita de toate grijile.De mama sa care cum,necum stia tot timpul ce sa spuna chiar daca nu stia ce il deranja.De singuratate si liniste.Simtea ca explodeaza.Se uita in gol si se gandea ce putea sa faca pentru a scapa din inchisoarea mintii sale.Simtea nevoia disperata sa plece si nu avea unde merge.”Mortii masii de examen.Futule-n gura de circuite.”.Deja era ametit si vedea in jurul sau flori de ciresi care pluteau in pura armonie.Isi imagina o Japonie a acestui secol intr-un parc mare dintr-o metropola care,cu toate ca se afla in mijlocul civilizatiei,parea intr-o lume a sa.Mirosul de primavara il cuprindea si tot ce isi dorea e sa nu se trezeasca niciodata din acest vis.Isi dorea sa ajunga cu disperare acolo,stiind ca acel loc ii va aduce linistea de care are nevoie,fie ea si pentru cateva momente doar.”POC!!” si visul se termina.

Examen huh?Ce mai conta?Dintr-un foc se dusese tot optimismul pe care il stransese atata timp.Frustrarea il cuprinse din nou.Isi dorea sa se culce dar pur si simplu nu putea sa o faca.Parca trebuia sa se impace cu el insusi.Stia ce trebuia sa faca dar ii era asa de greu. O saptamana…atat mai este…si nu putea.Nu mai rezista.GAH!!!I-a fost luat tot ce a avut si a  fost lasat sa moara ca un peste pe uscat.Totu-i bine ce se termina…punct.Macar de s-ar termina,dar nu e sigur nici de asta.Nu mai vrea sa fie luat de fraier dar nu stie ce sa mai faca.Isi pierduse ideile dar ce mai contau?”Somn sau intrebari retorice?” se gandea si raspunsul a venit imediat.Se intinse in pat si adormise imediat.Dimineata ii va aduce acelasi lucru scumbat si reschimbat.”Pula mea.” era singurul gand.De fapt mai era si “Adio…”.

Published in: on March 21, 2009 at 1:41 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Tic,Tac,Tic,Tac…

Ei chiar am ramas fara idei.Chiar am dat totul din mine pe moment.Asa de secat de puteri nu m-am simtit de…pai cam niciodata daca stau bine sa ma gandesc. Totusi mai fac o ultima tentativa la a scrie ceva pentru ca aparent corpul meu se simte incarcat si trebuie sa debiteze ceva.

E curioasa chestia asta cu timpul nu-i asa? In principiu noi oamenii am creat notiunea de timp si am definit-o cu toate ca, prin asta, noi am definit unul din procedeele sigure prin care incheiem capitolul viata. Asa suntem noi oamenii, trebuie sa avem o denumire pentru orice. In fine, ceea ce vroiam sa spun e ca nu prea poti sa crezi intr-un moto precum “Nu exista destin, eu imi fac viata cum vreau eu” pentru ca la urma urmei tot acolo intre flori ajungem.Ce-i drept depinde de noi cat vrem sa ne prelungim viata. Ce ne asteapta dupa,nimeni nu stie si poate de aceea ne e frica sa murim.Frica de necunoscut a fost mereu cea mai mare frica a oamenilor. “White shores”, “Paradise”, “Heaven”, “Hell”, “Reincarnation” si asa mai departe. Putem cauta cat vrem ca nimeni nu poate fi sigur de ceea ce il asteapta.

Cel mai trist e cand trebuie sa vezi oamenii dragi tie ca mor, dar si ei la randul lor au trecut prin asta. The cycle of life.Poate suna insensibil dar nu asta era scopul.Nu am zis niciodata sa nu va pese,am spus doar ca e ceva normal si ca lumea intelege cand treci prin asa ceva.Am avut o descatusare totala si nu prea pot sa exprim in cuvinte ceea ce am trait asa ca  vreau sa schimb subiectul.

Dupa un an 7 luni si 2 zile am ajuns la 10.077 de views pe acest minuscul blog. In comparatie cu multi alti bloggeri e o nimica toata.Altii au aceasta cifra de afaceri zilnic.Dar pentru mine e o realizare.Stiu ca nu scriu cele mai bune lucruri tot timpul sau ca mai fac anumite greseli dar la urma urmei cu toate acestea am ajuns si eu la 10.000 de vizitatori. Am scris despre o fetita mica ratacita pe undeva prin viata mea, am scris despre liceu, am scris diverse filozofii pe care nu le realizez in acel moment dar pur si simplu atunci am simtit eu ca e clipa potrivita sa dau drumul in lume la opinia proprie despre un anumit subiect,am scris despre lilah, am scris despre ade,am scris despre laura, am scris despre diana, am scris despre o multime de persoam, am scris cand am fost nervos, am scris cand am fost beat, am scris cand am fost in alta lume si m-am simtit al naibii de bine de fiecare data. Acesta este post-ul cu numarul 106.

In general scriu ceea ce simt,am infiintat acest blog pentru ca scrisul imi oferea o dezlegare puternica si o deconectare de la tot ce ma inconjura dar odata cu trecerea timpului a ajuns sa fie mult mai mult decat atat. Sper sa am dreptate cand spun ca am mai si progresat de cand am inceput sa scriu si imi doresc sa spun peste cativa ani ca am evoluat si mai mult pe acest plan. Ca orice om imi doresc mai mult si sper sa ating acel punct.Voi incerca in orice caz.Imi propun sa scot un short story bun,in primul rand, si apoi voi mai vedea.Inca nu sunt multumit de ceea ce am realizat si mai trebuie sa lucrez iar timpul pe care il am la dispozitie nu e chiar mult, dar ca orice roman ma descurc cum pot.

In final as vrea sa va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru ca imi urmariti din cand in cand scrierile.Inseamna mult pentru mine si voi incerca sa nu dezamagesc prea tare de acum inainte.Criticile cu bun simt sunt mereu binevenite si prin bun simt ma refer la faptul cum sunt exprimate nu la ceea ce se refera.Eu incerc sa-mi corectez defectele pe parcurs si daca cineva are ceva de spus ii voi fi recunoscator pentru mana de ajutor.De altfel daca aveti vreun subiect pe care v-ati dori sa-l tratez puteti sa lasati un comment si ma voi ocupa de el cand pot.Multumesc inca o data pentru sustinere.

Published in: on February 28, 2009 at 5:04 am  Comments (7)  
Tags: , , , , , ,

Where The Story Ends…

Si in final tot am avut dreptate.Cum de altfel se intampla in majoritatea cazurilor.Cu toate ca stiam de la inceput ca se va ajunge la asta tot am simt putina tristete si cred ca e ceva normal dupa atata timp nu? Dar asa e la oameni, majoritatea lucrurilor se fac inconstient. Ma rog,in subconstient ca sa fiu mai precis.Cand primesti semnale dintr-un anumit loc ca un om si-a facut rostul in viata ta atunci pur si simplu incepi sa-l indepartezi,mai mult sau mai putin voit.Si asa se ajunge la discutii scurte gen “Ce mai faci?”,” Cum o mai duci” si in final ajugem la “Auzi,zimi si mie parerea ta despre asta,mersi mult,tre sa plec pa”.Acesta e cursul natural al lucrurilor si trebuie acceptat pentru ca nu poti combate natura.Cand omul e fericit nu mai are nevoie de nimeni si nimic in plus si se multumeste cu tot…pentru ca e fericit si gata. Sau ma rog e o particica din ceva, care pare mult mai mare decat e cu adevarat.Si cand te astepti mai putin apare cineva nou, cu care aparent te intelegi foarte bine spre surprinderea ta.Dar undeva stii ca nu va rezista,  pentru ca niciodata nu rezista…sau?De fapt…din toate aceste cazuri tu ai fost exceptia…si culmea ca nici nu credeam la inceput…haide ca au trecut peste 10 luni si inca nu a intrat in efect natura? S-ar parea ca e ceva mai interesant aici sau? I wonder what still,adica din 2 saptamani cat ziceam la inceput a ajuns totusi o perioada destul de mare.Si prindem anul asa-i?Cel putin asa am sustinut and I intend to keep this promise.Si inca 10,20 daca se poate.Pana cand fac eu infarct-ul ala de care tot ziceam. Ce vreau sa zic e…ne vedem cand am stabilit.Bye bye.

Published in: on February 6, 2009 at 2:51 am  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Eternitate…

Despre ce poate cineva sa scrie?Despre oameni.Da…despre oameni merita sa scrii.Pentru ca oamenii reprezinta trecutul,prezentul si viitorul(pana cand se va termina si notiunea cunoscuta sub numele de timp). Pot sa scriu despre Diana. Diana fiind o prietena care nu a primit atentia cuvenita in acest blog.Poate nu stiam ce sa scriu despre ea, poate am tot evitat subiectul de frica sa nu scriu ceva gresit dar acum oricum nu mai am ce pierde deci prin urmare Diana:
Domnisoara din poveste e o blonda luata din alta lume decat cea a bancurilor expirate,cu o pereche de ochi verzi in care ai putea sa privesti pana…pai pana pleaca ea ca doar n-o sta sa te uiti tu la ea in ochi.Cand vei vedea pe fata ei un zambet iti vei da seama imediat ca e sincer si ca, in cazul in care ai emotii ca orice fiinta umana, vei zambi si tu efectiv din reflex.Si cand rade,cand rade cu pofta nu poti decat sa te conformezi si sa razi si tu ca e mai molipsitor decat varicela.Presimt o criza de gelozie la cateva mii de kilometri dar e ok asa-i Diana?Am cunoscut putine persoane pe care te poti baza asa cum te poti baza pe Diana.Cu toate ca are de obicei programul incarcat isi face mereu timp pentru persoanele cu probleme mintale (Nr. Eu).Este putin rasista dar doar in ceea ce priveste un ungur specific.Intamplarea face ca acel ungur sa fie prietenul meu foarte bun si tot intamplarea face sa fiu si eu rasist in preajma lor.Mi-a spus ca reusesc sa scot “her evil side” la iveala.S-ar putea sa fie adevarat dar daca asta e partea ei rea atunci nu sunt motive sa ma sperii.Apropo, Diana mai stii ca mi-ai spus asta pe pasarela?Sper ca da pentru ca altfel ne suparam.Si mai stii cand am stat pe acea banca in fata mirificului tau bloc?Atunci am facut parte dintr-un moment tragicomic de mare clasa.Cu toate ca n-au fost chiar asa de multe momente,cele care au fost au dobandit statutul de foarte memorabile pentru mine.Avand in vedere ca pleci si mie imi va parea foarte rau am vrut sa las o mica amintire impregnata pe aceste pagini virtuale.Unii o vor citi si majoritatea nu vor intelege tot ceea ce e in spatele cuvintelor acestea.De fapt vor intelege foarte putin dar e ok nu?Sa ramana intre noi.Si sper ca ma invidiaza lumea pentru ca am cunoscut-o pe Diana intr-un mod interesant.Si cred ca e cazul pentru un “Multumesc” mare asa ca MULTUMESC!

Published in: on February 1, 2009 at 3:56 am  Leave a Comment  
Tags: , , , , , , ,

Demult In Prezent…

Daca ar fi sa ma indragostesc de tine as vrea sa stii ca ti-as spune ca imi pare rau.Daca ar fi sa-ti spun ca am altfel de sentimente fata de tine ti-as spune acelasi lucru.Daca ti-am dat sperante sa crezi intr-o prietenie care s-a transformat in altceva ti-as repeta acele cuvinte.Pentru ca in fericirea consta in momente amare pe langa cele dulci.Caci fara acelea nu ai mai stii ce inseamna sa fi fericit.Fara anumite deceptii nu poti realiza ce ai si nu poti vedea lucrurile care te fac fericit.Stii sa-mi vorbesti despre viata-n doi?Poate stii prea bine ca doar asta ai facut,sau poate nu stii deloc pentru ca acele experience au fost doar vise prelungite prin dorinta. Ai fi draguta si ai intelege sau ai reactiona ca si celelalte? Ai putea sa te prefaci ca totul e ok cu toate ca stii ca lucrurile nu stau asa? Ma indoiesc, pentru ca nu poti face fata adevarului.Nu mai am nici un motiv sa stau aici pentru ca mi-am deschis ochii si totusi ei au vazut doar intuneric.Nu exista lumina la capatul tunelului.Nu cred ca putem trai doar asa cu vise noi.Ne amagim si ne spunem ca va fi bine dar degeaba pentru ca stim amandoi cum sta treaba. Nu poti intra in viata unui om doar prin vise.Viata-n Doi Nu E De Noi.

Published in: on January 4, 2009 at 5:01 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

So many things…

Ar fi trebuit sa am multe posturi pt ultimele zile…cred ca evenimentele m-au luat cu surprindere si am ignorat blog-ul spre rusinea mea.In primul rand…sunt major…am trecut si eu de pragul acela subtire al copilariei…dar nu ma simt diferit…sunt aceasi persoana copilaroasa si nebuna de tot timpul.A fost o seara de neuitat…radiam de fericire…totul in jurul meu era de o frumusete nemaivazuta…imi dadeau lacrimile vazandu-mi prietenii…am o viata frumoasa…si nu regret multe din ea…asta se spune ca e idealul unei vieti,sa traiesti o viata fara regrete…dar parerea mea este ca fara a trai sentimentul incredibil pe care il ai cand ai sarutat persoana cu care iti vei petrece restul vietii nu ai trait de loc.

Ea a plecat…fata careia i-am promis…nu e vorba despre o iubire…este cineva special…la care tin foarte mult. Merita tot ce este mai bun in aceasta lume…si mie dor de ea…she’s my lucky charm…dar oricum va trebui sa ma descurc pana vine…asa ca…te astept…

Ieri de asemenea am realizat ca trebuie sa am incredere in mine mai multa…si de asemenea trebuie sa cred in prietenii mei adevarati cand imi dau un sfat…ca sigur stiu despre ce vorbesc.Nu merita sa fiu suparat sau trist pentru unele lucruri, pentru ca viata ti-o croiesti cu propria mana chiar daca in final ai un scop prestabilit.Asa e viata de fapt…toti dam sfaturi pe care nu le ascultam decat daca le primim si noi de la cineva inapoi…dar asa e bine…e cald…e frumos.

In final…vreau sa va sugerez o melodie… Edwin Mccain – I’ll Be… e melodia mea preferata e speciala…promisiuni frumoase… luati-o…ascultati-o…pe mine m-a atins…si tot timpul ma ajuta intr-un fel mai aparte…

Published in: on July 9, 2007 at 9:56 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , ,