Tic,Tac,Tic,Tac…

Ei chiar am ramas fara idei.Chiar am dat totul din mine pe moment.Asa de secat de puteri nu m-am simtit de…pai cam niciodata daca stau bine sa ma gandesc. Totusi mai fac o ultima tentativa la a scrie ceva pentru ca aparent corpul meu se simte incarcat si trebuie sa debiteze ceva.

E curioasa chestia asta cu timpul nu-i asa? In principiu noi oamenii am creat notiunea de timp si am definit-o cu toate ca, prin asta, noi am definit unul din procedeele sigure prin care incheiem capitolul viata. Asa suntem noi oamenii, trebuie sa avem o denumire pentru orice. In fine, ceea ce vroiam sa spun e ca nu prea poti sa crezi intr-un moto precum “Nu exista destin, eu imi fac viata cum vreau eu” pentru ca la urma urmei tot acolo intre flori ajungem.Ce-i drept depinde de noi cat vrem sa ne prelungim viata. Ce ne asteapta dupa,nimeni nu stie si poate de aceea ne e frica sa murim.Frica de necunoscut a fost mereu cea mai mare frica a oamenilor. “White shores”, “Paradise”, “Heaven”, “Hell”, “Reincarnation” si asa mai departe. Putem cauta cat vrem ca nimeni nu poate fi sigur de ceea ce il asteapta.

Cel mai trist e cand trebuie sa vezi oamenii dragi tie ca mor, dar si ei la randul lor au trecut prin asta. The cycle of life.Poate suna insensibil dar nu asta era scopul.Nu am zis niciodata sa nu va pese,am spus doar ca e ceva normal si ca lumea intelege cand treci prin asa ceva.Am avut o descatusare totala si nu prea pot sa exprim in cuvinte ceea ce am trait asa ca  vreau sa schimb subiectul.

Dupa un an 7 luni si 2 zile am ajuns la 10.077 de views pe acest minuscul blog. In comparatie cu multi alti bloggeri e o nimica toata.Altii au aceasta cifra de afaceri zilnic.Dar pentru mine e o realizare.Stiu ca nu scriu cele mai bune lucruri tot timpul sau ca mai fac anumite greseli dar la urma urmei cu toate acestea am ajuns si eu la 10.000 de vizitatori. Am scris despre o fetita mica ratacita pe undeva prin viata mea, am scris despre liceu, am scris diverse filozofii pe care nu le realizez in acel moment dar pur si simplu atunci am simtit eu ca e clipa potrivita sa dau drumul in lume la opinia proprie despre un anumit subiect,am scris despre lilah, am scris despre ade,am scris despre laura, am scris despre diana, am scris despre o multime de persoam, am scris cand am fost nervos, am scris cand am fost beat, am scris cand am fost in alta lume si m-am simtit al naibii de bine de fiecare data. Acesta este post-ul cu numarul 106.

In general scriu ceea ce simt,am infiintat acest blog pentru ca scrisul imi oferea o dezlegare puternica si o deconectare de la tot ce ma inconjura dar odata cu trecerea timpului a ajuns sa fie mult mai mult decat atat. Sper sa am dreptate cand spun ca am mai si progresat de cand am inceput sa scriu si imi doresc sa spun peste cativa ani ca am evoluat si mai mult pe acest plan. Ca orice om imi doresc mai mult si sper sa ating acel punct.Voi incerca in orice caz.Imi propun sa scot un short story bun,in primul rand, si apoi voi mai vedea.Inca nu sunt multumit de ceea ce am realizat si mai trebuie sa lucrez iar timpul pe care il am la dispozitie nu e chiar mult, dar ca orice roman ma descurc cum pot.

In final as vrea sa va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru ca imi urmariti din cand in cand scrierile.Inseamna mult pentru mine si voi incerca sa nu dezamagesc prea tare de acum inainte.Criticile cu bun simt sunt mereu binevenite si prin bun simt ma refer la faptul cum sunt exprimate nu la ceea ce se refera.Eu incerc sa-mi corectez defectele pe parcurs si daca cineva are ceva de spus ii voi fi recunoscator pentru mana de ajutor.De altfel daca aveti vreun subiect pe care v-ati dori sa-l tratez puteti sa lasati un comment si ma voi ocupa de el cand pot.Multumesc inca o data pentru sustinere.

Published in: on February 28, 2009 at 5:04 am  Comments (7)  
Tags: , , , , , ,

Protected: Anger Management…

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Published in: on February 22, 2009 at 3:26 am  Enter your password to view comments.  
Tags: , , , , , ,

Where The Story Ends…

Si in final tot am avut dreptate.Cum de altfel se intampla in majoritatea cazurilor.Cu toate ca stiam de la inceput ca se va ajunge la asta tot am simt putina tristete si cred ca e ceva normal dupa atata timp nu? Dar asa e la oameni, majoritatea lucrurilor se fac inconstient. Ma rog,in subconstient ca sa fiu mai precis.Cand primesti semnale dintr-un anumit loc ca un om si-a facut rostul in viata ta atunci pur si simplu incepi sa-l indepartezi,mai mult sau mai putin voit.Si asa se ajunge la discutii scurte gen “Ce mai faci?”,” Cum o mai duci” si in final ajugem la “Auzi,zimi si mie parerea ta despre asta,mersi mult,tre sa plec pa”.Acesta e cursul natural al lucrurilor si trebuie acceptat pentru ca nu poti combate natura.Cand omul e fericit nu mai are nevoie de nimeni si nimic in plus si se multumeste cu tot…pentru ca e fericit si gata. Sau ma rog e o particica din ceva, care pare mult mai mare decat e cu adevarat.Si cand te astepti mai putin apare cineva nou, cu care aparent te intelegi foarte bine spre surprinderea ta.Dar undeva stii ca nu va rezista,  pentru ca niciodata nu rezista…sau?De fapt…din toate aceste cazuri tu ai fost exceptia…si culmea ca nici nu credeam la inceput…haide ca au trecut peste 10 luni si inca nu a intrat in efect natura? S-ar parea ca e ceva mai interesant aici sau? I wonder what still,adica din 2 saptamani cat ziceam la inceput a ajuns totusi o perioada destul de mare.Si prindem anul asa-i?Cel putin asa am sustinut and I intend to keep this promise.Si inca 10,20 daca se poate.Pana cand fac eu infarct-ul ala de care tot ziceam. Ce vreau sa zic e…ne vedem cand am stabilit.Bye bye.

Published in: on February 6, 2009 at 2:51 am  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Hey there my Lilah…

Hey lilah…ce faci?eu stau noptile pe calculator si iti scriu un articol…pentru tine…ascult goo goo dolls…si scriu…iti scriu…pentru ca trebuie…pentru ca asta simt…ai dreptate…un om nu-si poate tine sentimentele in frau…oricat ar vrea…dar nu asta conteaza…m-ai facut sa zambesc…esti deosebita…esti ceea ce esti…te voi considera ingerul meu pentru totdeauna…sper ca vom fi mereu prieteni…eu voi pleca…dupa facultate voi pleca…si nu stiu daca o sa ne mai vedem vreodata…nu stiu daca o sa mai vad pe cineva vreodata…vreau sa plec…sa-mi gasesc locul…poate ma voi intoarce…poate aici este locul meu…dar nu am de unde stii…n-o sa uit niciodata cum am visat impreuna…sper sa visezi frumos si sa nu-ti pierzi niciodata stralucirea…nu stiu ce o sa devin…nu stiu unde voi ajunge…dar sigur nu te voi uita…ai adus un pic de lumina in viata mea si iti multumesc…stiu…suna ca si un mesaj de adio…eu trebuie sa-l scriu acum…asa simt…uite…se strecoara o lacrima pe obraz…sa nu te schimbi niciodata…tu esti idealul persoanei…lumea ar fi un loc mai frumos daca toti ar fi ca tine…sa ai grija de tine…voi fi mereu alaturi de tine in suflet…

Published in: on September 9, 2007 at 12:28 am  Comments (9)  
Tags: , , , , , , ,

Victory…

In sfarsit…a revenit inspiratia divina…dupa mormantare sufletul meu reinvie…si scrie…scrie cu pasiune…am invins…am invins propriile ganduri…am invins nesiguranta si frica…am invins tacerea si impuritatiile creeate de ganduri neprovenite din melodii de pian…si toate astea tot prin muzica…mi-au dat aripile…zbor din nou…si ma ridic in rai unde imi voi respecta promisiunea…si voi veghea asupra ta…si vei fi in siguranta…pentru ca am rerealizat esentialul…imi face placere sa am grija de tine…ma simt bine cand stiu ca esti in siguranta…si ca sufletul tau este in pace…ahh muzica…muzica divina…rasunetele ei s-au transformat in aripile mele…parca au deschis o poarta…am vazut adevarurile lumii si ale naturii…inteleg de ce si pentru ce traim o viata pe acest pamant…inteleg totul…fosnetul frunzelor…sunetul raului curgand…pana si linistea unei dupamiezi petrecuta stand intins pe iarba cu privirea spre cerul albastru…totul din lumea aceasta este frumos…dar tu esti cel mai frumos lucru…tu si muzica…

Published in: on September 5, 2007 at 9:50 pm  Comments (3)  
Tags: , , , , ,

Welcome Back To Reality

She’s got me lovestoned…clisheu…plagiat din melodii…ma rog…in fine…neesential…scriu aici fiind revenit in “casa dulce casa”…numai ca sa descopar cat de frumos e sa fi deconectat…sa nu stii despre nimeni nimic…e ca si un vis…visele acelea care imi plac asa de mult…si din care te trezesti asa brusc…si ramai cu un gust amar in gura…si cand te trezesti realizezi ca mai bine nu adormeai…ca e mai rau decat inainte…si ca mai bine te dai batut…ca pana la urma tot nu poti invinge viata asta putreda…surrender…

De ce se intampla unele lucruri…cineva mi-a zis ca am raspunsul la toate…dar evident ca se insela…n-am raspunsul daca exista destin sau daca ti-l creezi singur…n-am raspunsul de ce patesc eu sau de ce patesti tu ceva chiar daca ti se pare ca nu meriti…n-am raspunsul la intrebarea de ce este iubirea cea mai inalta stanca si totusi cel mai adanc abis in care poti pica…si cel mai important…n-am raspunsul de ce…de ce…de ce…mor visele in care crezi cu atata pasiune incat simti ca le poti implinii…

Intr-un final…ce am putut sa fac pentru tine?nimic…n-am putut sa ma tin de promisiune…n-am putut sa fiu ingerul si sa te protejez cand ai avut nevoie…. n-am avut raspunsul la toate…si n-am atins stelele…cine stie ce se va intampla maine…sau care sunt lucrurile importante in viata…tot ce poate un om sa faca este sa creada in el si sa spere ca ceea ce el face este bine…vreau sa adorm si sa visez din nou…

Published in: on August 28, 2007 at 12:19 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,