Furtunos…

Injura ca la usa cortului.Sparge,distruge,zdrobeste.”Bagami-as pula-n ea de curva”.E stresat,e nervos, e tot ce nu ar trebui sa fie si ce si-a propus ca nu va mai fi niciodata.”Futu-i pizda masii de viata”.Se plimba prin camera,cauta ceva de spart dar nu gaseste.Ia mapa cu foile pline de probleme nereusite si o tranteste de podea.Impactul nu il impresioneaza deloc.Iasa din camera si tranteste usa dupa el ca si cum ar avea de gand sa o rupa din balamale.Era ca un taur care tasnea spre toreador.Vedea doar rosu in fata ochilor.Iesi in fata caminului si sta pe scari gandindu-se ca are nevoie doar de o gura de aer.Frigul din acea noapte parca nici nu-l mai simtea.Tot ce-si dorea era sa distruga ceva.Vroia sa vada cum ceva se sfarama,la fel cum se sfarama sufletul sau pentru a prea multa oara.Omul strazii cauta disperat o tigara si se gasi sa-l intrebe pe al nostru suferind.”Si eu am nevoie de una” ii spuse acesta cu toate ca ura tigarile.

Intr-un final hotari sa urce din nou spre paradisul 110b.Batu la usa camerei cu care imparteau modulul sperand sa gasesca pe cineva cu o tigareta.”Nu am nevoie de ea,stiu,dar vreau sa fumez” isi tot repeta.Intra in camera si zbiera putin pe ai sai colegi care, mai mult sau mai putin, vroiau sa stie de ce era nervos.”Nu conteaza,vreau doar o tigara” le tot repeta.Apoi isi aminti ca poate unul dintre cei care plecasera acasa in acest weekend isi lasase tigarile aici. Cauta cu nerusinare in dulapul acestuia si gasi,cu noroc sau nu depinzand cum privesti situatia,un pachet de Kent Surround slims.Ura slims-urile si mai mult decat cele normale.I se pareau o jignire aduse unui blestem.Cu toate acestea s-a repezit la ele si a luat intreg pachetul fara sa gandeasca macar.A iesit din modul si si-a aprins foaia cu tutun care avea sa-i strice intreaga aura.Pufaia ca ultimul dependent si ii era rusine ca ajunsese sa fumeze de nervi dar nu stia ce altceva sa faca.Terminase si acea tigara,dusese pachetul inapoi in dulap si se simtea din ce in ce mai murdar. Isi luase periuta si pasta de dinti si se spala pentru ca il copleseau nervii si deja ii nebunea imaginatia.Prietenii sai doreau sa-l ajute dar nu avea nici o sansa.Ar trebui sa stie ca daca el se enerveaza,cu rabdarea lui care tindea spre infinit cand venea vorba de ascultat pe altii, singurul lucru de facut e sa-l lase in pace pentru ca altfel risca sa auda lucruri urate pe care nici el nu le credea dar le spunea.

“Cacat,cacat,cacat!!!Cum de mi se intampla tocmai mie asa ceva?!Stiu ca nu sunt singurul…dar n-am voie is eu sa fiu fericit macar odata?” erau cuvintele pe care si le tot repeta in sinea lui.Ah, de ce trebuia sa fie la camin acum cand avea asa mare nevoie de casa lui inegalabila.De patul sau in care uita de toate grijile.De mama sa care cum,necum stia tot timpul ce sa spuna chiar daca nu stia ce il deranja.De singuratate si liniste.Simtea ca explodeaza.Se uita in gol si se gandea ce putea sa faca pentru a scapa din inchisoarea mintii sale.Simtea nevoia disperata sa plece si nu avea unde merge.”Mortii masii de examen.Futule-n gura de circuite.”.Deja era ametit si vedea in jurul sau flori de ciresi care pluteau in pura armonie.Isi imagina o Japonie a acestui secol intr-un parc mare dintr-o metropola care,cu toate ca se afla in mijlocul civilizatiei,parea intr-o lume a sa.Mirosul de primavara il cuprindea si tot ce isi dorea e sa nu se trezeasca niciodata din acest vis.Isi dorea sa ajunga cu disperare acolo,stiind ca acel loc ii va aduce linistea de care are nevoie,fie ea si pentru cateva momente doar.”POC!!” si visul se termina.

Examen huh?Ce mai conta?Dintr-un foc se dusese tot optimismul pe care il stransese atata timp.Frustrarea il cuprinse din nou.Isi dorea sa se culce dar pur si simplu nu putea sa o faca.Parca trebuia sa se impace cu el insusi.Stia ce trebuia sa faca dar ii era asa de greu. O saptamana…atat mai este…si nu putea.Nu mai rezista.GAH!!!I-a fost luat tot ce a avut si a  fost lasat sa moara ca un peste pe uscat.Totu-i bine ce se termina…punct.Macar de s-ar termina,dar nu e sigur nici de asta.Nu mai vrea sa fie luat de fraier dar nu stie ce sa mai faca.Isi pierduse ideile dar ce mai contau?”Somn sau intrebari retorice?” se gandea si raspunsul a venit imediat.Se intinse in pat si adormise imediat.Dimineata ii va aduce acelasi lucru scumbat si reschimbat.”Pula mea.” era singurul gand.De fapt mai era si “Adio…”.

Published in: on March 21, 2009 at 1:41 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Where The Story Ends…

Si in final tot am avut dreptate.Cum de altfel se intampla in majoritatea cazurilor.Cu toate ca stiam de la inceput ca se va ajunge la asta tot am simt putina tristete si cred ca e ceva normal dupa atata timp nu? Dar asa e la oameni, majoritatea lucrurilor se fac inconstient. Ma rog,in subconstient ca sa fiu mai precis.Cand primesti semnale dintr-un anumit loc ca un om si-a facut rostul in viata ta atunci pur si simplu incepi sa-l indepartezi,mai mult sau mai putin voit.Si asa se ajunge la discutii scurte gen “Ce mai faci?”,” Cum o mai duci” si in final ajugem la “Auzi,zimi si mie parerea ta despre asta,mersi mult,tre sa plec pa”.Acesta e cursul natural al lucrurilor si trebuie acceptat pentru ca nu poti combate natura.Cand omul e fericit nu mai are nevoie de nimeni si nimic in plus si se multumeste cu tot…pentru ca e fericit si gata. Sau ma rog e o particica din ceva, care pare mult mai mare decat e cu adevarat.Si cand te astepti mai putin apare cineva nou, cu care aparent te intelegi foarte bine spre surprinderea ta.Dar undeva stii ca nu va rezista,  pentru ca niciodata nu rezista…sau?De fapt…din toate aceste cazuri tu ai fost exceptia…si culmea ca nici nu credeam la inceput…haide ca au trecut peste 10 luni si inca nu a intrat in efect natura? S-ar parea ca e ceva mai interesant aici sau? I wonder what still,adica din 2 saptamani cat ziceam la inceput a ajuns totusi o perioada destul de mare.Si prindem anul asa-i?Cel putin asa am sustinut and I intend to keep this promise.Si inca 10,20 daca se poate.Pana cand fac eu infarct-ul ala de care tot ziceam. Ce vreau sa zic e…ne vedem cand am stabilit.Bye bye.

Published in: on February 6, 2009 at 2:51 am  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Demult In Prezent…

Daca ar fi sa ma indragostesc de tine as vrea sa stii ca ti-as spune ca imi pare rau.Daca ar fi sa-ti spun ca am altfel de sentimente fata de tine ti-as spune acelasi lucru.Daca ti-am dat sperante sa crezi intr-o prietenie care s-a transformat in altceva ti-as repeta acele cuvinte.Pentru ca in fericirea consta in momente amare pe langa cele dulci.Caci fara acelea nu ai mai stii ce inseamna sa fi fericit.Fara anumite deceptii nu poti realiza ce ai si nu poti vedea lucrurile care te fac fericit.Stii sa-mi vorbesti despre viata-n doi?Poate stii prea bine ca doar asta ai facut,sau poate nu stii deloc pentru ca acele experience au fost doar vise prelungite prin dorinta. Ai fi draguta si ai intelege sau ai reactiona ca si celelalte? Ai putea sa te prefaci ca totul e ok cu toate ca stii ca lucrurile nu stau asa? Ma indoiesc, pentru ca nu poti face fata adevarului.Nu mai am nici un motiv sa stau aici pentru ca mi-am deschis ochii si totusi ei au vazut doar intuneric.Nu exista lumina la capatul tunelului.Nu cred ca putem trai doar asa cu vise noi.Ne amagim si ne spunem ca va fi bine dar degeaba pentru ca stim amandoi cum sta treaba. Nu poti intra in viata unui om doar prin vise.Viata-n Doi Nu E De Noi.

Published in: on January 4, 2009 at 5:01 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,