Reeditare…

Chiar am avut de gand sa scriu in aceasta seara,dar singurul lucru care mi-a stat pe cap a fost un vechi post de-al meu. Am sa vi-l postez din nou imediat si poate intelegeti ce simteam atunci si ce mi-as dori sa simt si acum.Si acum recunosc cu inima deschisa si fara nici cea mai mica farama de pasare fata de parerea oricui: Cele mai frumoase momente se traiesc doar cand esti indragostit si asta oricat de fara speranta ar fi situatia in care te afli.Atunci esti sincer cu tine insuti si realizezi ce vrei de fapt si cate ai face pentru acel ceva…sau ma rog,acea persoana.Acum chiar nu mai conteaza nimic, pentru un visator ca mine,maturizarea termina tot.Asa ca indurati copilarismele mele pentru ca ma hranesc din ele. Savurati postul daca doriti.

Incredibil,pur si simplu incredibil.Cum poti sa cuprinzi in cuvinte asa un sentiment?Cum poti sa crezi macar ca acest extaz poate fi cuprins in cateva litere ale unui alfabet?E 5:36 AM in acest moment si sunt perfect treaz.Pe langa asta radiez o energie asa stranie,asa nemaiintalinta.E intradevar extaz.Nu se poate compara cu absolut nimic ce poti trai in timpul vietii.E vara,e frumos,e de vis,e pura fantezie.”Pur si simplu imi placea felul cum ma priveai”.Genial asa-i?De ce ai nevoie mai mult decat de o persoana care sa iti spuna asta?Pai evident ca de multe,dar la urma urmei,trebuie sa mergi dus de val la un moment dat si uiti de toate grijile si toate problemele si tot in bratele ei esti la sfarsitul zilei cand tragi linie si esti in lumea ta…sau mai bine zis in lumea voastra.Vara nu-i gata inca.Mai e jumatate din ea.Nu a aparut inca traditia mea.Sau poate e deja acolo si nu-mi dau seama.This year’s love?Nu stiu.Doamne cat de superba poate fi si nu intelege.De fapt nicicare nu intelege pentru ca probabil eu nu inteleg.Dar daca e sa fie asa atunci nu vreau sa inteleg. Vreau sa fiu in starea asta vesnic.Sa nu ma desprind din extaz.Sa visez constant.Sa fiu high ca si in acest moment. Simt ceva asa de profund si asa de puternic incat chiar se formeaza acel gol imens in stomac.Dar e de o dimensiune greu de conceput.Nu am mai avut asa ceva niciodata.Cat de interesant e ca in unele momente nici nu-ti dai seama ca nu intelegi un fenomen de loc.Te vreau,te doresc si am nevoie de tine.Sau doar asta cred.Dar ce mai conteaza daca e adevarat sau nu?Pentru mine asta e realitatea.Sau mai degraba e un vis.Realitatea e mult mai crunta si mai incolora.Sunt un trecator trist ca de obicei.Si tu nici nu-ti dai seama de asta.Pentru ca nimeni nu-si da seama decat trecatorul.Daca s-ar gandi toti inapoi si-ar da seama ca la un moment dat a fost acolo un trecator care a inchiriat un apartament pe strada lor,a stat,a facut un bine si a plecat.Dar poate asta e rolul trecatorilor.Am nevoie de acea atingere.Am nevoie de ea asa de mult. Si nu pot sa recunosc asta oricat as vrea.Si uite ca totusi o fac fara nici un sens.Nu pot sa inteleg.Vreau si eu momentul meu.Vreau sa se opreasca timpul odata pentru ca eu nu mai pot face fata.Exagerez fara precedent dar nu ma pot controla.Sunt egoist dar asa de nepasator.Pur si simplu nu ma mai intereseaza.Totul e intr-o forma asa de bruta si carnala.Orice sentiment expus,orice clipa speciala,orice incercare de STOP.Nu mai se poate continua asa.Lumea se indrapta spre un gol.Ca acel gol din stomacul meu.Jurnalul unui om cu speranta.Acesta este acel jurnal.Un om,un baiat,un barbat…care inca spera in simplitatea momentelor frumoase pe care toti le dorim dar nimeni nu mai recunoaste.Si daca nu recunosti,cum sa le traiesti?Ne ascundem in umbra noastra si ne lasam influentati de stanca de piatra care devine Pamantul.Planeta noastra nu mai sustine viata.Sustine doar valurile aduse de apele schimbatoare. Poate ca nu sunt eu in stare sa fac fata schimbarilor ce au loc acum.Poate nu m-am nascut in perioada in care trebuia. Nu sunt prietenul vostru.Sunt acea persoana pe care o s-o uitati si n-o sa stiti niciodata cine a fost,ce a facut pentru voi, cat v-a dat sau ce ar fi putut fi daca…Si nu mai pot suporta situatia.Nu stiu ce sa fac ca sa o schimb.Poate ca s-a rasturnat situatia odata si pentru mine…Poate e doar gura de mine dar la un moment dat va trebui sa si fac ceea ce mi-am propus.Si atunci nu va fi frumos.Va fi crunt si neplacut si tot binele va fi uitat.Dar poate trebuie.E 6:00 AM si eu nu mai sunt in extaz.Adio…

Sper sa imi amintesc cum ma simteam atunci.Adio?Niciodata .

Published in: on March 15, 2010 at 3:47 am  Leave a Comment  
Tags: , , ,

Furtunos…

Injura ca la usa cortului.Sparge,distruge,zdrobeste.”Bagami-as pula-n ea de curva”.E stresat,e nervos, e tot ce nu ar trebui sa fie si ce si-a propus ca nu va mai fi niciodata.”Futu-i pizda masii de viata”.Se plimba prin camera,cauta ceva de spart dar nu gaseste.Ia mapa cu foile pline de probleme nereusite si o tranteste de podea.Impactul nu il impresioneaza deloc.Iasa din camera si tranteste usa dupa el ca si cum ar avea de gand sa o rupa din balamale.Era ca un taur care tasnea spre toreador.Vedea doar rosu in fata ochilor.Iesi in fata caminului si sta pe scari gandindu-se ca are nevoie doar de o gura de aer.Frigul din acea noapte parca nici nu-l mai simtea.Tot ce-si dorea era sa distruga ceva.Vroia sa vada cum ceva se sfarama,la fel cum se sfarama sufletul sau pentru a prea multa oara.Omul strazii cauta disperat o tigara si se gasi sa-l intrebe pe al nostru suferind.”Si eu am nevoie de una” ii spuse acesta cu toate ca ura tigarile.

Intr-un final hotari sa urce din nou spre paradisul 110b.Batu la usa camerei cu care imparteau modulul sperand sa gasesca pe cineva cu o tigareta.”Nu am nevoie de ea,stiu,dar vreau sa fumez” isi tot repeta.Intra in camera si zbiera putin pe ai sai colegi care, mai mult sau mai putin, vroiau sa stie de ce era nervos.”Nu conteaza,vreau doar o tigara” le tot repeta.Apoi isi aminti ca poate unul dintre cei care plecasera acasa in acest weekend isi lasase tigarile aici. Cauta cu nerusinare in dulapul acestuia si gasi,cu noroc sau nu depinzand cum privesti situatia,un pachet de Kent Surround slims.Ura slims-urile si mai mult decat cele normale.I se pareau o jignire aduse unui blestem.Cu toate acestea s-a repezit la ele si a luat intreg pachetul fara sa gandeasca macar.A iesit din modul si si-a aprins foaia cu tutun care avea sa-i strice intreaga aura.Pufaia ca ultimul dependent si ii era rusine ca ajunsese sa fumeze de nervi dar nu stia ce altceva sa faca.Terminase si acea tigara,dusese pachetul inapoi in dulap si se simtea din ce in ce mai murdar. Isi luase periuta si pasta de dinti si se spala pentru ca il copleseau nervii si deja ii nebunea imaginatia.Prietenii sai doreau sa-l ajute dar nu avea nici o sansa.Ar trebui sa stie ca daca el se enerveaza,cu rabdarea lui care tindea spre infinit cand venea vorba de ascultat pe altii, singurul lucru de facut e sa-l lase in pace pentru ca altfel risca sa auda lucruri urate pe care nici el nu le credea dar le spunea.

“Cacat,cacat,cacat!!!Cum de mi se intampla tocmai mie asa ceva?!Stiu ca nu sunt singurul…dar n-am voie is eu sa fiu fericit macar odata?” erau cuvintele pe care si le tot repeta in sinea lui.Ah, de ce trebuia sa fie la camin acum cand avea asa mare nevoie de casa lui inegalabila.De patul sau in care uita de toate grijile.De mama sa care cum,necum stia tot timpul ce sa spuna chiar daca nu stia ce il deranja.De singuratate si liniste.Simtea ca explodeaza.Se uita in gol si se gandea ce putea sa faca pentru a scapa din inchisoarea mintii sale.Simtea nevoia disperata sa plece si nu avea unde merge.”Mortii masii de examen.Futule-n gura de circuite.”.Deja era ametit si vedea in jurul sau flori de ciresi care pluteau in pura armonie.Isi imagina o Japonie a acestui secol intr-un parc mare dintr-o metropola care,cu toate ca se afla in mijlocul civilizatiei,parea intr-o lume a sa.Mirosul de primavara il cuprindea si tot ce isi dorea e sa nu se trezeasca niciodata din acest vis.Isi dorea sa ajunga cu disperare acolo,stiind ca acel loc ii va aduce linistea de care are nevoie,fie ea si pentru cateva momente doar.”POC!!” si visul se termina.

Examen huh?Ce mai conta?Dintr-un foc se dusese tot optimismul pe care il stransese atata timp.Frustrarea il cuprinse din nou.Isi dorea sa se culce dar pur si simplu nu putea sa o faca.Parca trebuia sa se impace cu el insusi.Stia ce trebuia sa faca dar ii era asa de greu. O saptamana…atat mai este…si nu putea.Nu mai rezista.GAH!!!I-a fost luat tot ce a avut si a  fost lasat sa moara ca un peste pe uscat.Totu-i bine ce se termina…punct.Macar de s-ar termina,dar nu e sigur nici de asta.Nu mai vrea sa fie luat de fraier dar nu stie ce sa mai faca.Isi pierduse ideile dar ce mai contau?”Somn sau intrebari retorice?” se gandea si raspunsul a venit imediat.Se intinse in pat si adormise imediat.Dimineata ii va aduce acelasi lucru scumbat si reschimbat.”Pula mea.” era singurul gand.De fapt mai era si “Adio…”.

Published in: on March 21, 2009 at 1:41 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Extaz…

Nu crezi?Iti dovedesc.Ce vrei mai mult decat atat?Pot sau nu pot?La vie en rose nu?Ce rost mai au cuvintele cand totul e asa de clar explicat incat nici nu trebuie sa vezi ce scriu incat sa intelegi…Sau poate nu intelegi,ca doar asa imi place mie sa te incurc.Ce superb e sentimentul acesta…de a sta cu ochii larg deschisi,uitandu-te in gol.Genial…nu…genial nu e cuvantul potrivit…sa zicem senzational,fenomenal,extazic.Kid,vezi ce ti-am zis?Eu chiar scriu la extaz…Maine totul va fi disparut.E ca si un drog,il iau dar uit ce am facut in seara respectiva.E genial.Pardon,din nou genial,e de vis.De ce ai nevoie mai mult decat de muzica?De mult mai multe draga mea.Ai nevoie de dragoste.Ai nevoie de iubire si de nebunie.De jocuri infantile,pudice,stupide chiar, care sa iti coloreze viata in roz.Ce gay e culoarea,dar daca asa se spune…Ei si ce daca asa se spune?Mie imi place mov si eu vreau sa se spuna ca viata este mov.Movul e frumos,e adanc,e pasional,e misterios,e condimentul ascuns…E cu mult mai delicios decat sarea si piperul despre care toti vorbesc si spun ca au nevoie de ele in viata lor.Ce zici de putin curry?Sau paprika?Nu stii niciodata ce va fi movul.Aberez.DA!!!Si imi place.Ador sa aberez si sa spun prosti.Ador sa fabulez si sa filozofez despre lucruri triviale si simple.Ador sa scriu subiectiv si personal.Ador sa traiesc viata nu sa o povestesc in moduri crude si vulgare,provocatoare de greata.E degradant si e drumul decaderii umane.Cine citeste asemenea lucruri trebuie sa fi pierdut orice gram de speranta in lume.Chiar credeti ca in lume nu mai exista un strop de bunatate?De iubire si de frumusete?Lucruri care pot intoarce intreaga planeta cu capul in jos.Credeti ca totul e mizerabil?Pai va inselati mon frer.La vie en rose.Omul optimist nu e orb si nu e prost.E presus tuturor.El face la fel de multe ca si restul dintre voi doar ca o face cu zambetul pe buze.O face reusind sa faca si pe cei din jur sa schiteze un zambet.E batjocorit,e luat de fraier dar nu ii pasa.Pana la urma o duce el la capat si o duce bine.As veni acum la tine.Dar nu nu.Nu confunda,nu esti tu cea la care as veni.De fapt nu stii la cine ma refer,tu cititorule.Nu ai nici cea mai vaga idee daca esti tu sau altcineva.Sau poate nu e nimeni.Poate e imaginatia unui nebun care si-a pierdut si ultimul gram de normalitate.Pentru ca normal,cineva l-a luat si pe acela.Excelent,doar nu am nevoie de asa ceva.Va dau tot.Luati-mi laptopul, luati-mi televizorul,luati-mi casa,luati-mi masina,luati-mi viata…ce mai conteaza?Sunt prea extazic pentru orice.Daca as muri la ora 3:01 in noaptea de 30 noiembrie 2008 as muri un om fericit.Sau nebun,dar le consideram sinonime acum.Pentru ca fericirea fara condimentul mov,nebun nu se poate.Ati inteles ceva din ce transmit?ABSOLUT NIMIC!!!Excelent.Deci mi-am indeplinit misiunea.Au revoir mon amour.Si tocmai am avut orgasmul de scriitor.

Published in: on November 30, 2008 at 4:03 am  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

Yume no Kakera…

Simt muzica rasunandu-mi in subconstient…pluteste vrand nevrand creindu-mi iluzii si vise necontrolabile…zboara asa cum imi doresc si eu sa zbor…deasupra cerului…cu gandul departe…sa plutesc fara scop si sa simt cum totul imi este indiferent…vise copilaresti…nu renunt la ele,sunt un copil si asa voi ramane oricat ar trebui sa ma maturizez…vesnic voi avea de partea mea imaginatia…imi va fi prietena,iubita,mama,tot ce am nevoie…ma va ajuta sa ating culmile visurilor mele inimaginabile…imi va reda credinta cand voi simti ca nu mai cred…imi va reda speranta cand sunt cu moralul la pamant…imi va spune: “crezi in tine…crezi in visele tale si in viata…crezi ca totul este posibil doar daca vrei…”…vise copilaresti…

O voce imi sopteste…”nu renunta…”.Ma uit in jur,o caut,dar e de negasit…Oare sa fi fost dorinta mea?Sa fi fost visul meu care nu vrea sa fie pierdut?Cine stie ce se ascunde in capul meu?Cine stie ce imi doresc acum?Poate imi doresc sa ajung la tine…acolo departe…sa fim impreuna si sa ne uitam la stele…sau poate imi doresc sa schimb ceva…sa ajung la acea persoana…sa fiu alaturi de ea…sa ii citesc gandurile fara sa vreau…sa visam la acele lucruri atat de indepartate pe care totusi le putem atinge impreuna…la perfectiunea imperfecta care in final…e chiar mai perfecta decat perfectiunea…Vreau doar visul…atat imi doresc…lasa-ti-mi visul in pace…nu vreau sa sufere…

Published in: on July 11, 2007 at 8:58 pm  Comments (1)  
Tags: , , ,