Prietenie…

Timpul era oprit pentru el.Toti cei din jur nu mai contau,erau doar ei doi.Intr-un mod ciudat era o atractie,dar nu cea despre care citesti in basme sau vezi in filme romantice.Nu,era o atractie in cel mai crud mod posibil.De fapt nu e bine formulat asa pentru ca nu era fizica,era pur si simplu o nevoie de a nu se dezlipi de privirea ei.Nu mai vazuse acea pereche minunata de ochi verzi de prea multa vreme.Fiecare clipa spunea alta poveste.Pareau trecuti prin asa de multe,pareau mereu un mister.O tinea de mana si ii simtea pulsatiile inimi si zvacnirile tendoanelor.Avea o palma interesanta pe putin.Fiecare milimetru de piele te facea sa vrei sa o explorezi mai departe.Era fina si totusi parca simteai o anumita duritate intre firele de par invizibile ce o acopereau.Era o oaza de cunostiinte si mister si el o privea ca pe o fiinta mult superioara,ajunsa la un rang mai inalt al existentei.Avea o blandete in vorbe si o putere de convingere asa de diferita fata de restul.Era doza perfecta pentru o inspiratie de lunga durata.Era o muza.

Ce este de fapt prietenia? Cum ne dam seama cand cineva ne este cu adevarat alaturi mereu si ca acea persoana e chiar cineva atat de special? Oamenii se schimba constant,in majoritatea cazurilor se schimba in rau. Se schimba neasteptat si intr-un fel pe care poate nici ei nu-l vad iar apoi se intreaba de ce se indeparteaza lumea de ei. Arunca intr-o parte si in alta cu vina fara sa-si dea seama ca acea persoana care e de vina e chiar in oglinda. Se leaga de orice lucru care le da siguranta si ii face sa se simta bine si ajung orbiti de propria existenta.Poate ca asa trebuie sa fie lucrurile,dar din pacate intotdeauna se ajunge la cineva suferind,daca nu la amandoi.La un moment dat unul dintre cei doi prieteni se satura si incepe sa se distanteze.Si asa se va intampla cu toti prietenii pentru ca daca te ascunzi in puf si in siguranta pe care ti-o confera ceva, sau cineva,vei crede ca nu ai nici o vina si nu iti poti inchipui ce are intreg grupul tau de prieteni cu tine.Nu e placut sa revi la realitate din asa zisul paradis pe care ti-l confera cineva,dar e necesar,fiindca altfel vei avea numai de suferit.

Cineva era odata simpatic,mereu zambitor chiar daca nu era intr-o situatie prea placuta,cu parul scurt,blond si tepos. Era o persoana care te ajuta cand aveai nevoie si alaturi de care iti placea sa stai oricand.O persoana care merita apreciata putin mai mult.Acum el este mai amar decat a fost.E mai sarcastic,mai rece,mai dur,dar asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna.Acest lucru se vede in lucrurile mici pe care le face pentru unele persoane in parte. Trebuie doar sa vrei sa-l vezi si nu sa vrei sa-l schimbi.

Altcineva avea odata  o personalitate puternica, era diplomatica,demna de incredere si mereu gata sa vada lucrurile asa cum sunt.Era o persoana cu o aura incredibila,de care nu puteai sa nu fi atras.Era inocenta si totusi cu picioarele pe pamant.O persoana care merita mai multa dragoste fara piedici.Si totusi nu mai este la fel.Au aparut principii inexplicabile,prejudecati care de lasa cu un gust amar in gura si idei pe care le-ar fi vazut altfel acum ceva timp.Asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna, dar poate pur si simplu nu mai stie unele lucruri si trebuie sa ii fie amintite.

Si in cele din urma…mai era cineva…care mereu te putea face sa razi oricat de suparat sau trist erai.Numai ce deschidea gura si deja pufneai in hohote de ras pentru ca pur si simplu nu te puteai abtine.Parca totul devenea mai neimportant asa-i?Acea persoana nu mai e la fel.Inca mai are calitatea aceasta dar a pierdut din vedere unele persoane importante.Centrul atentiei e un obiectiv mai curent pentru el.Daca nu e agreat de toata majoritate,sau de cei dominanti cel putin,se simte amenintat.Copilarisme,dar asta nu inseamna ca nu e o persoana buna.Trebuie doar sa creasca un strop mai mult.

Dar niciodata nu e prea tarziu si pentru un exemplu pozitiv.Cu un spirit de copil si cu fruntea mereu ridicata,ea s-a schimbat.Dar si-a pastrat un numar de calitati.E mai matura,dar mai are acea energie in ea.Inca se mai indoieste de ceea ce poate face cu toate ca a demonstrat ca e puternica.Inca mai pune la suflet lucruri care acum par foarte importante dar de fapt sunt neglijabile cu toate ca este capabila sa treaca peste situatii cu bine.A crescut mult si m-a inspirat si mi-a redat un zambet.

Credeti in binele din oameni,credeti ca ei ar vrea sa se schimbe din anumite motive si poate nu o fac spre binele lor sau al celor din jurul lor.Unii iau decizia asta fortat,altii o iau in necunostiinta de cauza,altii cred ca asa te maturizezi,altii nu stiu mai bine.O prietenie nu se dizolva din niste schimbari,ea doar se ascunde si se uita,dar mereu va fi acolo. Tine strans la acesti prieteni si vei vedea ca ii poti atinge la un moment dat.Capu’ sus si tot ‘nainte!!!

Advertisements
Published in: on May 31, 2009 at 3:26 am  Comments (3)  
Tags: , , ,

Realizari…

Statea in mijlocul multimii si gandul ii era tare departe.Rock-ul cantat de trupa asurzea toate vocile din sala dar el inca isi auzea gandurile clar.Nu prea stia el exact la ce se gandea dar oricum intelegea mai bine decat palavragelile “muzicienilor”. “Daca ati putea v-ati trage-o pe masa asta nu?”,le spuse el celor doi indragostiti care stateau alaturi de el la masa. Erau innebunitor de dragastosi dar ce era sa le faci? Zambeai si te uitai in alta parte. A venit si ea dar era intr-o continua viteza. Ba lua loc si isi facea probleme,ba se ridica sa vorbeasca la telefon,ba iesea la o tigara afara. Of nu mai avem timp de nimic, isi zicea el,uitand ca se comporta la fel acum 3 ani.La un moment dat fata isi lua geanta si isi lua ramas bun de la prietenele ei.”Unde pleci?Mai stai!” i-a spus dar aceasta nu mai avea timp.”N-am voie decat pana la 12,tre’ sa plec acasa”.”Stai,vin cu tine.Mai povestim”.

Se uita la ea si cum crescuse.Ii pusese mana in cap si o mangaia bland, cu un zambet pe buze. Ea privea constant inspre trotuarul rece si era destul de tacuta.”Ce mai faci?Esti tare tacuta”.Era aiurea,amandoi parca se simteau putin ciudat dar el simtea nevoia sa stea de vorba cu ea.Ajunsesera in fata casei ei. Era 11:52.Discutia isi dadea drumul incetul cu incetul.Vorbisera despre diverse,dar in special ea.El gasea o placere nemaiintalnita de asa de mult timp in a o asculta. Simtea in vocea ei o maturitate pe care o dorea asa de mult acum ceva timp.Ii treceau diverse amintiri prin cap. Amandoi se gandeau la ce fusese.”A fost dureros”…”A fost frumos”.Doua fete ale aceleiasi povesti.”Regreti asa de mult ca ne-am cunoscut?”.”Nu stiu…a fost foarte aiurea”.”Da…am fost amandoi cam prostuti.Ce idei aveam pe atunci…si ce atotcunoscator ma credeam…din greseli invata omul nu?”.Spera ca ea sa nu regrete de fapt ca se cunoscusera. Acea zi calda de vara.23 iunie parca isi amintea el.Nu cu mult inaintea zilei ei de nastere. Ce pustie era strada aceea.Doar doua suflete pierdute uitandu-se insistent unul la celalalt.Acum avea impresia ca o remarca si in mijlocul Times Sqare,dar nu putea stii asta niciodata.Se facuse 12:32.Il lua in brate si ii spuse “Multumesc ca ai venit cu mine pana acasa”.”Nu, eu iti multumesc”.Ea nu banuia ca il invatase in seara aceea mai multe lucruri decat isi puteau oricare inchipui.Isi lua ramas bun de la ea, in timp ce usa se inchidea in urma ei si se indrepta spre casa cu un zambet pe buze.”A crescut mult si cel putin imi da impresia ca s-a maturizat neasteptat de mult.Inca mai are focul acela in ea si inca mai poate sa ma inspire”, gandea baiatul pierdut pe strazile orasului sau natal.

Ce te face sa zambesti? Pai cred ca e normal sa te bucure faptul cand esti apreciat cat de cat.Cred ca te bucura atunci cand cineva iti spune sa le mai colorezi putin lumea cu scrierile tale.Cred ca te face sa zambesti cand o persoana iti povesteste despre o fosta colega de liceu careia ii place mult cum scrii.Cred ca te face fericit atunci cand realizezi ca inca mai poti fi inspirat din situatii banale,de zi cu zi.Cred ca iti face ziua putin mai buna cand vorbesti cu un prieten vechi,cu care ai fi vrut sa faci mai multe,dar oricat s-ar fi vrut nu s-a putut…si totusi inca sperati amandoi ca mai puteti face cate ceva impreuna.Cred ca iti place ziua insorita de afara si apoi noaptea cu cerul plin de stele.Iti mai amintesti cand iti sopteau cate ceva?Ce vremuri…

El avea nevoie de o pauza.Se adunasera prea multe lucruri si prea multe planuri greu de indeplinit.Mai 2+4 saptamani si avea sa vina pauza.Ce bine-i cadea linistea de acasa.Avea planuri mari pentru pauza si incetul cu incetul se conturau majoritatea.Mai un hop avea peste care trebuia sa treaca in forta.Lua o gura mare de aer si isi zise: “Capu’ sus si tot ‘nainte”.

Published in: on May 24, 2009 at 11:54 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , ,

Leapsa: 4 Lucruri…

Okay sunt foarte plictisit si am decis sa mai fac o leapsa scurta de la Irina . Deci si prin urmare:

4 joburi pe care le-am avut.

  • Consilier De Traume
  • Prieten
  • Comediant
  • Scriitor

4 filme care mi-au plăcut

  • The Curious Case Of Benjamin Button
  • Seven Pounds
  • What Dreams May Come
  • The Shawshank Redemption(Favorite Movie)

4 mâncăruri preferate

  • Ice Creaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam
  • Cartofi Cu Costita La Cuptor(OMG RULZ:)) )
  • Caracatita
  • People =))

4 cărţi preferate

  • Cartea Fara Nume
  • Manifestul Fotbalist
  • Seria Harry Potter
  • Orice Carte De Radu Paraschivescu

4 locuri unde am locuit

  • Romania
  • Lugoj
  • Timisoara
  • Italia, Lago Di Garda

4 seriale/emisiuni TV preferate

  • How I Met Your Mother
  • Two And A Half Men
  • The Big Bang Theory
  • Family Guy

4 site-uri pe care le vizitez zilnic

  • deviantArt
  • yahoo.com/mail
  • violamania.ro
  • sport.ro

4 oameni cărora le pasez leapşa

  • Alice
  • Ella (DreamsOfAKid)
  • Laura
  • Deste

Toti cei care mai doresc sa o faca sunt bineveniti.Cheers.

People…

You know, I can’t write about much.I can’t write a good story because I always forget where I’m going with this. I can’t write a good article because I don’t stay focused on the subject at hand and I tend to use more than just the facts. I can’t write a good piece of news because it’s usually too late when I publish it. I can’t write poetry because none of my poems mean anything deeper than their shallow words. I can’t write songs because I think there is more to a piece of music than notes and lyrics. I’m probably not able to write any of the above due to the fact that I’m pretty perfectionist about my work and if I’m not satisfied with it then I won’t publish it.

It is true that I want to write, because it’s one of the most dearest things to me.It brings me closer and gives me a glimpse of how the great writers in history must have felt about their work.Dumas,Poe,Doyle,Hugo and so many others must have grown wings through their pieces.Of course I can’t match up to their level of conciousness,but I can however,try to come as close as possible to it.To do that I must write what gives me satisfaction,what I feel is right and what I know that I’m good at.Thus I will write about people. YES! I will write about people who are worth mentioning. I will write about the ones that are still unknown to most of you and that deserve your recognition. I will write about the true, the wise, the beautiful, the modest but I will not leave out the overconfident, the narcisistic and the overly sarcastic ones.I never said I was going to praise each and every one of them.No…I will expose them for what they are and I will show the world that it is possible to see the truth if one looks carefully.For this is all I can do for myself… but most importantly, this is all I can do for you…the people.

Be Safe, Yours Truly,

Dreamer

Published in: on May 2, 2009 at 2:34 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,

Cactus…

De ce crezi ca acest cactus va trai mult?Ce-i drept e foarte rezistent…Supravietuieste foarte mult fara apa si poate salva viata unui pierdut in desert prin apa ce o depoziteaza in interiorul sau.Am primit azi un cactus.Un cactus frumos,mic si cochet.E un cactus inflorit.Floarea sa are culoarea mea preferata – violet.E o floare simpla si frumoasa.Acum cactusul meu nu va mai fi singur si are si el un cactus cu care poate sta.Cactusul meu s-a simtit atras din prima spre cactusul nou, acesta inclinandu-se inspre celalalt.Cactusii mei stau pe doua farfurioare triunghiulare cu o adancitura in mijloc in care se potrivesc ghiveciurile lor perfect.Le place micul lor camin si se simt bine acolo.”Sometimes love is hiding between the seconds of your life”.Cactusii mei se plac.

“Cause true friends are hard to find,harder to leave and impossible to forget”.Sunt linistit.Ma simt ca pe un norisor. Nu retin ultima oara cand am fost in starea asta.Probabil a fost odata,demult si a fost foarte vag.Eu sunt…nu…Noi suntem zambitori astazi.Eu si cactusii mei.Azi am zambit pentru prima oara sincer dupa prea mult timp.Nu simteam nevoia sa rad,nu simteam nevoia sa sar de fericire,simteam doar nevoia sa zambesc si asta am facut.Pentru ca totul este mai simplu cu un cactus si cu niste covrigei.Ce bine-ar fi daca am avea toti cactusi si covrigei.Am fi toti mai zambareti si mai fericiti.Sunt sigur ca toti si-ar dori sa aiba covrigei si un cactus inflorit pentru cactusul lor.Da…azi a fost o zi pentru un zambet.Azi a fost o zi pentru constientizarea faptului ca cineva ma face sa zambesc.Cineva surprinzator ca si acel cactus inflorit.Cactusii sunt misteriosi,niciodata nu stii cand infloresc iar cand o fac opresc timpul.Da,ei stopeaza tot si iti fura privirea spre superbitatea lor.E greu sa cunosti un cactus dar de fiecare data cand te apropii de el si reusesti sa-l intelegi cate putin te face sa zambesti.El e inconjurat de multi tepi pentru a-l apara,dar nu te va intepa daca isi va da seama ca ai intentii bune.Cactusii sunt legati intre ei cu totii.Cactusii mei sunt legati intre ei,iar cel mai nou membru e legat cu cel de unde a venit.Covrigii se termina incetul cu incetul,dar cactusul nu va muri.Pentru ca acum promit ca nu va muri.Ca si acest blog mic si uitat de lume.Pentru ca la urma urmei s-a transformat dintr-un “EU” intr-un “VOI”. Si probabil ca de asta inca exista,pentru voi.

Multumesc.Mi-ai oferit ceva mai puternic decat iti vei putea imagina vreodata.

Published in: on May 1, 2009 at 2:25 am  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Protected: Pentru Cei De Departe Si Cei De Aici…

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Published in: on May 1, 2009 at 2:24 am  Enter your password to view comments.