Cuvinte Si Taceri…

Campia aurie ascunsa dupa usa cu semnul in forma de stea sta sa dispara. Culorile copacilor se schimba o data la o saptamana si jumatate. Sunt lucruri cu care te obisnuiesti incet incet.Faptul ca fiecare din ei are o legenda in miniatura e pe atat de fascinant cat e de incredibil. Frunzele lor danseaza pe ritmul vantului,care seamana la momentul actual cu o balada de dragoste, in care chitara acustica are prim planul si tobele o acompaniaza in surdina,formand un spectacol melodios de o rara frumusete. Dorul de acea campie ma cuprinde din ce in ce mai puternic in ultima vreme. Parca imi sopteste prea des in ultima vreme: ” Iti duc lipsa.Vino inapoi”. Cu toate acestea, drumul imi pare mult prea primejdios pentru a ma aventura inca o data spre pamantul paradisiac pe care-l reprezinta distinsa campie. Sa fie oare frica? Oare chiar ma inconjoara acest sentiment de respingere? Poate cred ca sperantele mele de a gasi exact ceea ce am lasat acolo sunt deja pe cealalta lume. Dar imi doresc sa-i strang mana si sa nu-i mai dau drumul. Si sa ma ghideze prin usa…DA! Vreau sa trec din nou prin steaua neagra din mijlocul portii. Si stiu ca acolo ma asteapta ochii ei negri ca intunericul cerului instelat.Stiu ca ma pot cufunda in ei pana la sfarsitul timpului si a spatiului. Stiu ca in jurul lor gravitez precum un cantec de leagan in jurul urechilor unui copil,intr-o noapte furtunoasa.

Pianul acapareaza orizontul.Norii, ale caror culoare da inspre gri-ul monoton pe care-l evitam toti.Dinamismul tineretii ne cuprinde si cautam viata in culori stridente.Linistea nu face parte din planul nostru actual. Si totusi,ajungem cu totii sa o cersim intr-un anumit moment al existentei noastre pe planeta albastra. Rochia ei de matase e de lungimea sperantelor si ambitiilor noastre.Fara sfarsit pentru a fi mai precis.Cuvintele si totul si nimic.O caut in remarcile intalnite des.Cine esti tu,cea care te complaci in situatie? Cat de dulce este sunetul ploii de cuvinte.

Canta-mi despre dragoste nesfarsita,despre vise implinite dupa o lupta crancena impotriva tuturor,dar mai ales impotriva ta insati,despre curajul de care au dat dovada oamenii de-a lungul anilor,in momentul in care au dat de dificultati,aparent imposibil de a fi surclasate. In ultimul rand,te rog sa imi povestesti despre mine. Invata-ma autocunoastere. Pozele in care apari imi trezesc inspiratia mult necesara. Imi amintesc despre ceea ce eram. Ma cutremuri pe zi ce trece tot mai mult. Si parca acest sado-masochism sentimental e din ce in ce mai intens si mai placut. Loveste-ma apoi iubeste-ma si in final respinge-ma. Tu esti titlul pe care nu-l pot castiga. Si vreau sa vada intreaga lume acest lucru.

Nu stiam ca vom muri azi.

Advertisements
Published in: on November 29, 2010 at 3:43 am  Comments (1)  

Cracks…

Timpul trecea groaznic de incet. Ma uitam din minut in minut la ceas… cel putin in imaginatia mea era un minut pentru ca de fapt erau doar fractiuni de secunda.Aparent totul se misca mai repede dar nu imi pot da seama de ce. Au trecut 2 minute dar melodia se lungea la infinit chiar daca dadea impresia de finalizare.Ritmul ei monoton ma face sa gandesc si sa vad monocromatic,identic cu un film al inegalabilului Charlie Chaplin in vremurile sale de glorie. Acele filme chair erau capodopere ale comediei dar si ale subintelesului. Un judoflip al societatii controversate ale vremurilor. Zilele instarite ale civilizatiei artistice. Lipsita de complicatii si crapaturi dezastroase.

Era o perioada mai frumoasa,unde simteai casa ta ca un adevarat camin,nu doar o suma de incaperi.Erai acasa. Absolut nimic nu te putea bulversa pentru ca aveai lucrurile cu adevarat importante aproape. Dar totul a fost un vis al trecutului,o iluzie transanta al unui aparent paradis. Un paradis care a luat forma umana pentru prima oara.Dar ca orice aparenta,acesta poate insela.Apare mereu acel zero in sirul lung de biti de unu. Hollywood e mort. Mai stai o noapte in visele noastre.Mai acopera-ne somnul cu plapuma satisfactiei visatului.

Narcoticele te duc sus.Sus de tot,in straturi atmosferice cerebrale greu de atins. Esti mai sincer cu tine si dispar limitatoarele. Faci lucrurile in felul tau.Mergi pe calea ta. Spune-mi orice altceva in afara lucrului pe care mi-l povestesti. Nu prea are rost pentru ca oricum toti vorbim si nicicare nu ascultam.Magie la plic asa-i?Ce spui? Mai zi o data ca n-am inteles.Huh?

Esti prea tare pentru restul.Ei toti spera pamanteste si vor ajunge tot pe pamant.In loc sa faca la fel ca si tine… Sa tinteasca sus si sa ajunga aproape de acel tel. Tinteste spre cer si vei ajunge sa zbori alaturi de bufnite. Fi pe dinafara mortalitatii si uita de faptul ca s-ar putea sa pierzi ceva,pentru ca nu o faci. Sunt vise napoletane cu mix frantuzesc si cu gust de negrese.

Published in: on November 11, 2010 at 2:16 am  Comments (2)