Instant…

Incredibil,pur si simplu incredibil.Cum poti sa cuprinzi in cuvinte asa un sentiment?Cum poti sa crezi macar ca acest extaz poate fi cuprins in cateva litere ale unui alfabet?E 5:36 AM in acest moment si sunt perfect treaz.Pe langa asta radiez o energie asa stranie,asa nemaiintalinta.E intradevar extaz.Nu se poate compara cu absolut nimic ce poti trai in timpul vietii.E vara,e frumos,e de vis,e pura fantezie.”Pur si simplu imi placea felul cum ma priveai”.Genial asa-i?De ce ai nevoie mai mult decat de o persoana care sa iti spuna asta?Pai evident ca de multe,dar la urma urmei,trebuie sa mergi dus de val la un moment dat si uiti de toate grijile si toate problemele si tot in bratele ei esti la sfarsitul zilei cand tragi linie si esti in lumea ta…sau mai bine zis in lumea voastra.Vara nu-i gata inca.Mai e jumatate din ea.Nu a aparut inca traditia mea.Sau poate e deja acolo si nu-mi dau seama.This year’s love?Nu stiu.Doamne cat de superba poate fi si nu intelege.De fapt nicicare nu intelege pentru ca probabil eu nu inteleg.Dar daca e sa fie asa atunci nu vreau sa inteleg. Vreau sa fiu in starea asta vesnic.Sa nu ma desprind din extaz.Sa visez constant.Sa fiu high ca si in acest moment. Simt ceva asa de profund si asa de puternic incat chiar se formeaza acel gol imens in stomac.Dar e de o dimensiune greu de conceput.Nu am mai avut asa ceva niciodata.Cat de interesant e ca in unele momente nici nu-ti dai seama ca nu intelegi un fenomen de loc.Te vreau,te doresc si am nevoie de tine.Sau doar asta cred.Dar ce mai conteaza daca e adevarat sau nu?Pentru mine asta e realitatea.Sau mai degraba e un vis.Realitatea e mult mai crunta si mai incolora.Sunt un trecator trist ca de obicei.Si tu nici nu-ti dai seama de asta.Pentru ca nimeni nu-si da seama decat trecatorul.Daca s-ar gandi toti inapoi si-ar da seama ca la un moment dat a fost acolo un trecator care a inchiriat un apartament pe strada lor,a stat,a facut un bine si a plecat.Dar poate asta e rolul trecatorilor.Am nevoie de acea atingere.Am nevoie de ea asa de mult. Si nu pot sa recunosc asta oricat as vrea.Si uite ca totusi o fac fara nici un sens.Nu pot sa inteleg.Vreau si eu momentul meu.Vreau sa se opreasca timpul odata pentru ca eu nu mai pot face fata.Exagerez fara precedent dar nu ma pot controla.Sunt egoist dar asa de nepasator.Pur si simplu nu ma mai intereseaza.Totul e intr-o forma asa de bruta si carnala.Orice sentiment expus,orice clipa speciala,orice incercare de STOP.Nu mai se poate continua asa.Lumea se indrapta spre un gol.Ca acel gol din stomacul meu.Jurnalul unui om cu speranta.Acesta este acel jurnal.Un om,un baiat,un barbat…care inca spera in simplitatea momentelor frumoase pe care toti le dorim dar nimeni nu mai recunoaste.Si daca nu recunosti,cum sa le traiesti?Ne ascundem in umbra noastra si ne lasam influentati de stanca de piatra care devine Pamantul.Planeta noastra nu mai sustine viata.Sustine doar valurile aduse de apele schimbatoare. Poate ca nu sunt eu in stare sa fac fata schimbarilor ce au loc acum.Poate nu m-am nascut in perioada in care trebuia. Nu sunt prietenul vostru.Sunt acea persoana pe care o s-o uitati si n-o sa stiti niciodata cine a fost,ce a facut pentru voi, cat v-a dat sau ce ar fi putut fi daca…Si nu mai pot suporta situatia.Nu stiu ce sa fac ca sa o schimb.Poate ca s-a rasturnat situatia odata si pentru mine…Poate e doar gura de mine dar la un moment dat va trebui sa si fac ceea ce mi-am propus.Si atunci nu va fi frumos.Va fi crunt si neplacut si tot binele va fi uitat.Dar poate trebuie.E 6:00 AM si eu nu mai sunt in extaz.Adio…