No More Heroes…

Nu mai pot.Punct.Sunt obosit,plictisit,saturat de toata handramaua asta.De intreg haosul neimportant.Vreau o gura de aer si vreau ceva mai mult.M-am saturat de toate jucariile si toti hormonii fara sens.Ma impiedic de toate cacaturile de zi cu zi si ma consolez in halucinogene si distilate.Inventez scuze pentru penibilitate si disperare,de parca i-ar pasa cuiva in afara de mine.Si tot la tine ajung.Acolo unde mereu vroiam sa fiu,dar niciodata nu puteam.Esti acea persoana care mereu crezi ca-ti strica tot si te distruge din toate punctele de vedere.Esti enervanta,un pericol public,o distrugatoare de cariere, mi-e frica in momentul in care zici ca ma omori pentru ca nu stiu niciodata cand vorbesti serios,nu te cunosc deloc si totusi pe deplin,nu pot sa stiu niciodata ce se va intampla asta-i clar si totusi…n-ai fost niciodata mai aproape. Oricat mi-as inneca gandurile in alte prostii nu pot sa-ti dau drumul. Esti o persoana cu care as putea sa nu vorbesc 10 ani si sa stiu ca daca ne vedem ne-am comporta la fel.Mi-ai aratat un lucru extraordinar si nu pot decat sa-ti multumesc la nesfarsit.Sunt oarecum si eu dependent de tine.De 2 ani tot asa sunt si n-am ce sa fac oricat as nega acest lucru.Daca sunt langa tine sau la 1000 de kilometri distanta tot ma gandesc la tine.Si tot incerc sa reprim gandurile si nu pot pentru ca iasa la iveala cand te astepti cel mai putin.M-ai sucit pe toate partile,nici nu mai stiu la ce sa ma astept.Mi-ai dat ceva ce mi-am dorit toata viata si nici nu iti imaginezi ce ar putea fi.Sper ca intr-o zi sa-ti dai seama ce simti tu…si nu eu.Pentru ca in acea zi chiar vei plange…dar va fi cea mai descatusanta repriza de plans pe care o vei avea in viata ta.Si eu nu stiu pe unde voi fi,dar in momentul acesta vad un singur lucru in fata ochilor si sper sa si fie asa pentru ca asta e tipul de barbat care vreau fiu.Si singurul barbat pe care-l voi invidia vreodata va fi acela care iti va lua inima.Mi-ai colorat lumea in rosu si negru.Doua culori care se potrivesc extraordinar de bine cu toate ca sunt asa de diferite.

Nu mai stiu ce sa spun sincer.N-am fost vreodata asa sincer sau direct cum am fost acum.Ma chinui singur de mult prea mult timp,dar aparent nu pot fara.Sunt mai dependent de tine decat imi imaginam vreodata ca o sa fiu…

Published in: on April 5, 2010 at 4:49 am  Comments (5)  
Tags: , , ,

Realizari…

Statea in mijlocul multimii si gandul ii era tare departe.Rock-ul cantat de trupa asurzea toate vocile din sala dar el inca isi auzea gandurile clar.Nu prea stia el exact la ce se gandea dar oricum intelegea mai bine decat palavragelile “muzicienilor”. “Daca ati putea v-ati trage-o pe masa asta nu?”,le spuse el celor doi indragostiti care stateau alaturi de el la masa. Erau innebunitor de dragastosi dar ce era sa le faci? Zambeai si te uitai in alta parte. A venit si ea dar era intr-o continua viteza. Ba lua loc si isi facea probleme,ba se ridica sa vorbeasca la telefon,ba iesea la o tigara afara. Of nu mai avem timp de nimic, isi zicea el,uitand ca se comporta la fel acum 3 ani.La un moment dat fata isi lua geanta si isi lua ramas bun de la prietenele ei.”Unde pleci?Mai stai!” i-a spus dar aceasta nu mai avea timp.”N-am voie decat pana la 12,tre’ sa plec acasa”.”Stai,vin cu tine.Mai povestim”.

Se uita la ea si cum crescuse.Ii pusese mana in cap si o mangaia bland, cu un zambet pe buze. Ea privea constant inspre trotuarul rece si era destul de tacuta.”Ce mai faci?Esti tare tacuta”.Era aiurea,amandoi parca se simteau putin ciudat dar el simtea nevoia sa stea de vorba cu ea.Ajunsesera in fata casei ei. Era 11:52.Discutia isi dadea drumul incetul cu incetul.Vorbisera despre diverse,dar in special ea.El gasea o placere nemaiintalnita de asa de mult timp in a o asculta. Simtea in vocea ei o maturitate pe care o dorea asa de mult acum ceva timp.Ii treceau diverse amintiri prin cap. Amandoi se gandeau la ce fusese.”A fost dureros”…”A fost frumos”.Doua fete ale aceleiasi povesti.”Regreti asa de mult ca ne-am cunoscut?”.”Nu stiu…a fost foarte aiurea”.”Da…am fost amandoi cam prostuti.Ce idei aveam pe atunci…si ce atotcunoscator ma credeam…din greseli invata omul nu?”.Spera ca ea sa nu regrete de fapt ca se cunoscusera. Acea zi calda de vara.23 iunie parca isi amintea el.Nu cu mult inaintea zilei ei de nastere. Ce pustie era strada aceea.Doar doua suflete pierdute uitandu-se insistent unul la celalalt.Acum avea impresia ca o remarca si in mijlocul Times Sqare,dar nu putea stii asta niciodata.Se facuse 12:32.Il lua in brate si ii spuse “Multumesc ca ai venit cu mine pana acasa”.”Nu, eu iti multumesc”.Ea nu banuia ca il invatase in seara aceea mai multe lucruri decat isi puteau oricare inchipui.Isi lua ramas bun de la ea, in timp ce usa se inchidea in urma ei si se indrepta spre casa cu un zambet pe buze.”A crescut mult si cel putin imi da impresia ca s-a maturizat neasteptat de mult.Inca mai are focul acela in ea si inca mai poate sa ma inspire”, gandea baiatul pierdut pe strazile orasului sau natal.

Ce te face sa zambesti? Pai cred ca e normal sa te bucure faptul cand esti apreciat cat de cat.Cred ca te bucura atunci cand cineva iti spune sa le mai colorezi putin lumea cu scrierile tale.Cred ca te face sa zambesti cand o persoana iti povesteste despre o fosta colega de liceu careia ii place mult cum scrii.Cred ca te face fericit atunci cand realizezi ca inca mai poti fi inspirat din situatii banale,de zi cu zi.Cred ca iti face ziua putin mai buna cand vorbesti cu un prieten vechi,cu care ai fi vrut sa faci mai multe,dar oricat s-ar fi vrut nu s-a putut…si totusi inca sperati amandoi ca mai puteti face cate ceva impreuna.Cred ca iti place ziua insorita de afara si apoi noaptea cu cerul plin de stele.Iti mai amintesti cand iti sopteau cate ceva?Ce vremuri…

El avea nevoie de o pauza.Se adunasera prea multe lucruri si prea multe planuri greu de indeplinit.Mai 2+4 saptamani si avea sa vina pauza.Ce bine-i cadea linistea de acasa.Avea planuri mari pentru pauza si incetul cu incetul se conturau majoritatea.Mai un hop avea peste care trebuia sa treaca in forta.Lua o gura mare de aer si isi zise: “Capu’ sus si tot ‘nainte”.

Published in: on May 24, 2009 at 11:54 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , ,