Where The Story Ends…

Si in final tot am avut dreptate.Cum de altfel se intampla in majoritatea cazurilor.Cu toate ca stiam de la inceput ca se va ajunge la asta tot am simt putina tristete si cred ca e ceva normal dupa atata timp nu? Dar asa e la oameni, majoritatea lucrurilor se fac inconstient. Ma rog,in subconstient ca sa fiu mai precis.Cand primesti semnale dintr-un anumit loc ca un om si-a facut rostul in viata ta atunci pur si simplu incepi sa-l indepartezi,mai mult sau mai putin voit.Si asa se ajunge la discutii scurte gen “Ce mai faci?”,” Cum o mai duci” si in final ajugem la “Auzi,zimi si mie parerea ta despre asta,mersi mult,tre sa plec pa”.Acesta e cursul natural al lucrurilor si trebuie acceptat pentru ca nu poti combate natura.Cand omul e fericit nu mai are nevoie de nimeni si nimic in plus si se multumeste cu tot…pentru ca e fericit si gata. Sau ma rog e o particica din ceva, care pare mult mai mare decat e cu adevarat.Si cand te astepti mai putin apare cineva nou, cu care aparent te intelegi foarte bine spre surprinderea ta.Dar undeva stii ca nu va rezista,  pentru ca niciodata nu rezista…sau?De fapt…din toate aceste cazuri tu ai fost exceptia…si culmea ca nici nu credeam la inceput…haide ca au trecut peste 10 luni si inca nu a intrat in efect natura? S-ar parea ca e ceva mai interesant aici sau? I wonder what still,adica din 2 saptamani cat ziceam la inceput a ajuns totusi o perioada destul de mare.Si prindem anul asa-i?Cel putin asa am sustinut and I intend to keep this promise.Si inca 10,20 daca se poate.Pana cand fac eu infarct-ul ala de care tot ziceam. Ce vreau sa zic e…ne vedem cand am stabilit.Bye bye.

Published in: on February 6, 2009 at 2:51 am  Comments (8)  
Tags: , , , , ,