Through The Glass…

Filozofii fara sens zboara zilnic prin gandul fiecarui om.Unii le exprima,altii le tin inchise in mintile,mai mult sau mai putin, complexe.Putinii care isi spun parerea se ineaca in alcool,tigari si droguri,facand totul sa para un film de scurt metraj pe care l-ai vazut pe youtube si il vei uita in urmatoarele 10 minute cand iti revi din dulcele cant al hipnozei halucinogene.Mai iei o gura din paharul tau murdar,umplut pe jumate cu  whisky ieftin si iti continui povestea.Le spui ca ai visat,sau ca ai avut o idee de film intr-o seara plina de uitari si goluri negre.Incerci sa canti putin cate putin,in rime albe,fara sens,fara subtilitate.Vorbeste alcoolul din tine.Si stii bine ca nu te asculta nimeni si toti te iau ca pe ultimul prost.Dar te speli si tu in atentia lor ca si cum ai face o baie in sange pentru a ramane in viata dupa ce toate fortele ti-au fost secate de rutina zilnica prin care te zbati.Stii ca la urma urmei,ramai tu si paharul murdar,tigara aprinsa si pachetelul de un gram de iarba pe care-l ai in buzunarul stang al paltonului vechi.Doar tu si viciile. Esti singur si sarac.Nu-ti poti lua zborul asa ca improvizezi si visezi cu ajutorul drogurilor ieftine, vandute la coltul strazii, de catre un om mai trist si mai disperat decat tine.Si zborul e placut,atat cat dureaza el.Cand te hotarasti sa aterizezi Boeing-ul 474 iti cumperi o cafea,pe care o astepti 15 minute,o primesti rece si amara si asa simti si tu turbulentele. Ceri un pliculet de zahar din frica de a nu te prabusi,dar primesti un semn obscen din deget si o alintare dulce ca otetul.

Te iei si pleci din barul jegos,singurul in care iti permiti sa savurezi cele 3 vicii mortale.Iti pui un set de casti vechi in urechi,abia se aude una dintre ele,si asculti la un mp3 player, pe care l-ai furat de la colegul tau de banca in nescunostiinta de cauza,melodii care vorbesc despre dragoste si lumi utopice pe care stii ca nu le vei simti niciodata. Stii bine ca maine va fi o alta zi in care vei fi absorbit de mediocritate.Stii si mai bine ca nu vei ajunge la mare,acolo unde iti doresti sa fi.Ai vrea mereu sa fie vara,sa n-ai griji,sa simti cum iti bate briza prin parul tau mare si pufos.Sa te scalzi in apele racoroase dar in special primitoare ale marii.Si vrei sa stai pe plaja si pur si simplu sa apara si acea domnisoara cu ochii mari si goi.Si speri sa-i redai culoare,s-o vrajesti usor dar sa fie ceva deosebit.Speri ca totusi si in tine se ascunde acel noroc.Speri si tu ca te place macar o fata.Iti doresti din tot sufletul sa primesti un strop de atentie, macar atat cat ii dai si tu ei.Poti sa speri,macar atat iti ramane.

Ea ar vrea sa fie la fel ca el.Dar sunt in lumi diferite care nu se vor intalni,probabil niciodata.Nu se afla in vreun film de dragoste imposibila,care pana la urma se indeplineste printr-un miracol.Nu.Ea il priveste din departare,vrea sa-i inteleaga simplitatea.Sa stie de ce nu-i vorbeste.Sa stie ce inseamna toate lucrurile mici pe care le observa la el.Il considera o poezie urbana cu un limbaj plin de jargon si argou.Neinteles in principiu.Pentru ca ea este mereu vesela, in fata oamenilor.Adevarul se ascunde intr-o sedinta foto,al fetei plina de vanatai.Asta-i realitatea.Vrea si ea la mare. Unde-i marea?Prajituri dulci?Nu exista asa ceva.Doar purici pe ecran.Si fata aceasta va ajunge dezastru.O fata foarte frumoasa,ajunsa fericirea pierduta a unei femei,ramasa fara speranta.

Realitatea e cruda pentru toti.Ne pierdem in detalii neinsemnante cum ar fi o seara in oras,sau o dragoste de-o seara. Ah,dar cat de frumos a fost.Si tot ajungem singuri acasa si ne scaldam in mizerie.Ne e greu sa fim singuri.E singura noastra consolare de la aceasta realitate crunta.Ne adunam cu zecile de mii sa vedem un meci de fotbal,pe un stadion friguros.Strigam la unison “Haide Poli!”.Mergem in oras cu un grup de prieteni,bem,fumam,visam.Si acolo ramane totul.Greu ne miscam mai departe.Trebuie mult efort,pe care nu suntem dispusi sa-l depunem.Scoatem o fata in oras si ramanem surprinsi de intentiile ele.Ne dezamagesc si ramanem la stadiul acesta imposibil.

Vrem libertate adevarata!Eu nu mai pot…nu mai pot sa scriu un final fericit.

Published in: on January 18, 2010 at 3:14 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,

Stele Verzi…

Mereu e vorba de un el si o ea.Ea e draguta,eleganta in felul ei,obosita,pare ca merita mult.E orgolioasa ca orice femeie, dar e o chestie atragatoare.Imi place,imi place cum ma priveste,dar mai mult imi place cum il priveste pe el.Il inspira,il face sa vrea sa scrie o carte cu numele ei sperand ca intr-o zi o va citi si ea si se va regasi.Fetei ii place atentia,dar degeaba. Nu ii pasa ca il doare.El zace mereu intr-un scaun si nu zice nimic.O admira,o ridica in slavi fara cunostiinta ei.Tot ii circula un anume poem in cap.Avea totusi un lapsus mare.Nu stia cine l-a scris,cum se numea sau cate versuri continea. Stia doar ca era vorba despre cei doi.Si se gandea ce frumos se termina.Dar el nu putea sa scrie un final fericit.Tusea zilnic in metrou in timp ce astepta sa urce ea ca sa aiba ce admira.Tigarile omoara,dar de ce iti provoaca asa placeri?Sunt daruri ascunse de la zei.Ard dulce cand ajung la filtru.Ramane in gura cu un gust amar care ii aduce aminte de situatia lui…si bineinteles a ei.Zambea cu sete si tanjea dupa o conversatie cu ea.De altfel isi dorea si o tigara. Si alcool.Era un vicios dar nu putea sa se ajute.Nu mergeau lucrurile niciunde.Se ineca in bautura si tigari.Ii placea atmosfera boema pe care o creea un bar plin de fumatori.I se parea ca toti isi vomitau sufletul.Aici e cald si bine.E protejat de metroul rece in care o vede in fiecare zi.Pierduse multe fete din lipsa de curaj.Mai merge,mai bea,mai cade, iara bea.Si isi spala amintirile despre toate acele fete.Le lasa sa-si vada de drumul lor spre iad.El,ea si o mie de cafenele. Ea era cafeaua lui din fiecare noapte.N-avea ce face cu ea,dar nu ii mai placea sa stea de-o parte.Inima ii lua razna mai ales peste noapte.Ardea tot aerul din el.Se zvarcolea prin pat din cauza demonilor care il bantuiau.Ea tace si vrea sa se joace cu el.Stia ca o urmarea dar nu ii dadea nici un semn.Stia ca avea un admirator secret si ii placea ideea asta.Peste noapte da,peste noapte.Se catara,se plimba,o cauta,zboara,adoarme peste noapte.Pe aripi mari adoarme peste noapte. La ce bun?Lui toate i se intamplau peste noapte.Si noaptea il inghitea.Din nou dimineata,din nou aceeasi rutina,din nou acelasi metrou.Ii placea subpamantul citadin,cu flori de mucegai si alte aglomeratii.Isi pune masca si isi asuma viata lui plicisitoare.Visa naufragiat in statie.Visa la acea fata care-l ducea spre destinatii necunoscute.S-a visat cu ea pe aceeasi peron.Era satul sa taca.Buna…

Published in: on November 8, 2009 at 4:43 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,