Cuvinte Si Taceri…

Campia aurie ascunsa dupa usa cu semnul in forma de stea sta sa dispara. Culorile copacilor se schimba o data la o saptamana si jumatate. Sunt lucruri cu care te obisnuiesti incet incet.Faptul ca fiecare din ei are o legenda in miniatura e pe atat de fascinant cat e de incredibil. Frunzele lor danseaza pe ritmul vantului,care seamana la momentul actual cu o balada de dragoste, in care chitara acustica are prim planul si tobele o acompaniaza in surdina,formand un spectacol melodios de o rara frumusete. Dorul de acea campie ma cuprinde din ce in ce mai puternic in ultima vreme. Parca imi sopteste prea des in ultima vreme: ” Iti duc lipsa.Vino inapoi”. Cu toate acestea, drumul imi pare mult prea primejdios pentru a ma aventura inca o data spre pamantul paradisiac pe care-l reprezinta distinsa campie. Sa fie oare frica? Oare chiar ma inconjoara acest sentiment de respingere? Poate cred ca sperantele mele de a gasi exact ceea ce am lasat acolo sunt deja pe cealalta lume. Dar imi doresc sa-i strang mana si sa nu-i mai dau drumul. Si sa ma ghideze prin usa…DA! Vreau sa trec din nou prin steaua neagra din mijlocul portii. Si stiu ca acolo ma asteapta ochii ei negri ca intunericul cerului instelat.Stiu ca ma pot cufunda in ei pana la sfarsitul timpului si a spatiului. Stiu ca in jurul lor gravitez precum un cantec de leagan in jurul urechilor unui copil,intr-o noapte furtunoasa.

Pianul acapareaza orizontul.Norii, ale caror culoare da inspre gri-ul monoton pe care-l evitam toti.Dinamismul tineretii ne cuprinde si cautam viata in culori stridente.Linistea nu face parte din planul nostru actual. Si totusi,ajungem cu totii sa o cersim intr-un anumit moment al existentei noastre pe planeta albastra. Rochia ei de matase e de lungimea sperantelor si ambitiilor noastre.Fara sfarsit pentru a fi mai precis.Cuvintele si totul si nimic.O caut in remarcile intalnite des.Cine esti tu,cea care te complaci in situatie? Cat de dulce este sunetul ploii de cuvinte.

Canta-mi despre dragoste nesfarsita,despre vise implinite dupa o lupta crancena impotriva tuturor,dar mai ales impotriva ta insati,despre curajul de care au dat dovada oamenii de-a lungul anilor,in momentul in care au dat de dificultati,aparent imposibil de a fi surclasate. In ultimul rand,te rog sa imi povestesti despre mine. Invata-ma autocunoastere. Pozele in care apari imi trezesc inspiratia mult necesara. Imi amintesc despre ceea ce eram. Ma cutremuri pe zi ce trece tot mai mult. Si parca acest sado-masochism sentimental e din ce in ce mai intens si mai placut. Loveste-ma apoi iubeste-ma si in final respinge-ma. Tu esti titlul pe care nu-l pot castiga. Si vreau sa vada intreaga lume acest lucru.

Nu stiam ca vom muri azi.

Advertisements
Published in: on November 29, 2010 at 3:43 am  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2010/11/29/cuvinte-si-taceri/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. Foarte frumos! O legenda in miniatura in sine. 😉


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: