No More Heroes…

Nu mai pot.Punct.Sunt obosit,plictisit,saturat de toata handramaua asta.De intreg haosul neimportant.Vreau o gura de aer si vreau ceva mai mult.M-am saturat de toate jucariile si toti hormonii fara sens.Ma impiedic de toate cacaturile de zi cu zi si ma consolez in halucinogene si distilate.Inventez scuze pentru penibilitate si disperare,de parca i-ar pasa cuiva in afara de mine.Si tot la tine ajung.Acolo unde mereu vroiam sa fiu,dar niciodata nu puteam.Esti acea persoana care mereu crezi ca-ti strica tot si te distruge din toate punctele de vedere.Esti enervanta,un pericol public,o distrugatoare de cariere, mi-e frica in momentul in care zici ca ma omori pentru ca nu stiu niciodata cand vorbesti serios,nu te cunosc deloc si totusi pe deplin,nu pot sa stiu niciodata ce se va intampla asta-i clar si totusi…n-ai fost niciodata mai aproape. Oricat mi-as inneca gandurile in alte prostii nu pot sa-ti dau drumul. Esti o persoana cu care as putea sa nu vorbesc 10 ani si sa stiu ca daca ne vedem ne-am comporta la fel.Mi-ai aratat un lucru extraordinar si nu pot decat sa-ti multumesc la nesfarsit.Sunt oarecum si eu dependent de tine.De 2 ani tot asa sunt si n-am ce sa fac oricat as nega acest lucru.Daca sunt langa tine sau la 1000 de kilometri distanta tot ma gandesc la tine.Si tot incerc sa reprim gandurile si nu pot pentru ca iasa la iveala cand te astepti cel mai putin.M-ai sucit pe toate partile,nici nu mai stiu la ce sa ma astept.Mi-ai dat ceva ce mi-am dorit toata viata si nici nu iti imaginezi ce ar putea fi.Sper ca intr-o zi sa-ti dai seama ce simti tu…si nu eu.Pentru ca in acea zi chiar vei plange…dar va fi cea mai descatusanta repriza de plans pe care o vei avea in viata ta.Si eu nu stiu pe unde voi fi,dar in momentul acesta vad un singur lucru in fata ochilor si sper sa si fie asa pentru ca asta e tipul de barbat care vreau fiu.Si singurul barbat pe care-l voi invidia vreodata va fi acela care iti va lua inima.Mi-ai colorat lumea in rosu si negru.Doua culori care se potrivesc extraordinar de bine cu toate ca sunt asa de diferite.

Nu mai stiu ce sa spun sincer.N-am fost vreodata asa sincer sau direct cum am fost acum.Ma chinui singur de mult prea mult timp,dar aparent nu pot fara.Sunt mai dependent de tine decat imi imaginam vreodata ca o sa fiu…

Advertisements
Published in: on April 5, 2010 at 4:49 am  Comments (5)  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2010/04/05/no-more-heroes/trackback/

RSS feed for comments on this post.

5 CommentsLeave a comment

  1. Nu te cunosc prea bine, dar scrii frumos si sincer. Imi place! Nu deseori gasesc asemenea texte pe un blog..

    • Multumesc frumos pentru complimente.Sper sa mai aud de la tine si sper ca pot scrie in continuare pe placul tau.Nu vreau sa fac din acest blog ceva comercial. E mai degraba locul unde imi pun parti din suflet.Si unele din post-uri am de gand se le folosesc in cartea pe care o scriu la momentul actual.

  2. frumos, mda, si profund…..as vrea sa stiu cine este “ea”, inspiratia…acestui post 😀

  3. aha, o amintire frumoasa….faceti voi, baietii, cum faceti si mereu e una care ramane “marea iubire”…

  4. am inteles…iubirea neimplinita, si mai grav… cam toti avem una de-asta!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: