Through The Glass…

Filozofii fara sens zboara zilnic prin gandul fiecarui om.Unii le exprima,altii le tin inchise in mintile,mai mult sau mai putin, complexe.Putinii care isi spun parerea se ineaca in alcool,tigari si droguri,facand totul sa para un film de scurt metraj pe care l-ai vazut pe youtube si il vei uita in urmatoarele 10 minute cand iti revi din dulcele cant al hipnozei halucinogene.Mai iei o gura din paharul tau murdar,umplut pe jumate cu  whisky ieftin si iti continui povestea.Le spui ca ai visat,sau ca ai avut o idee de film intr-o seara plina de uitari si goluri negre.Incerci sa canti putin cate putin,in rime albe,fara sens,fara subtilitate.Vorbeste alcoolul din tine.Si stii bine ca nu te asculta nimeni si toti te iau ca pe ultimul prost.Dar te speli si tu in atentia lor ca si cum ai face o baie in sange pentru a ramane in viata dupa ce toate fortele ti-au fost secate de rutina zilnica prin care te zbati.Stii ca la urma urmei,ramai tu si paharul murdar,tigara aprinsa si pachetelul de un gram de iarba pe care-l ai in buzunarul stang al paltonului vechi.Doar tu si viciile. Esti singur si sarac.Nu-ti poti lua zborul asa ca improvizezi si visezi cu ajutorul drogurilor ieftine, vandute la coltul strazii, de catre un om mai trist si mai disperat decat tine.Si zborul e placut,atat cat dureaza el.Cand te hotarasti sa aterizezi Boeing-ul 474 iti cumperi o cafea,pe care o astepti 15 minute,o primesti rece si amara si asa simti si tu turbulentele. Ceri un pliculet de zahar din frica de a nu te prabusi,dar primesti un semn obscen din deget si o alintare dulce ca otetul.

Te iei si pleci din barul jegos,singurul in care iti permiti sa savurezi cele 3 vicii mortale.Iti pui un set de casti vechi in urechi,abia se aude una dintre ele,si asculti la un mp3 player, pe care l-ai furat de la colegul tau de banca in nescunostiinta de cauza,melodii care vorbesc despre dragoste si lumi utopice pe care stii ca nu le vei simti niciodata. Stii bine ca maine va fi o alta zi in care vei fi absorbit de mediocritate.Stii si mai bine ca nu vei ajunge la mare,acolo unde iti doresti sa fi.Ai vrea mereu sa fie vara,sa n-ai griji,sa simti cum iti bate briza prin parul tau mare si pufos.Sa te scalzi in apele racoroase dar in special primitoare ale marii.Si vrei sa stai pe plaja si pur si simplu sa apara si acea domnisoara cu ochii mari si goi.Si speri sa-i redai culoare,s-o vrajesti usor dar sa fie ceva deosebit.Speri ca totusi si in tine se ascunde acel noroc.Speri si tu ca te place macar o fata.Iti doresti din tot sufletul sa primesti un strop de atentie, macar atat cat ii dai si tu ei.Poti sa speri,macar atat iti ramane.

Ea ar vrea sa fie la fel ca el.Dar sunt in lumi diferite care nu se vor intalni,probabil niciodata.Nu se afla in vreun film de dragoste imposibila,care pana la urma se indeplineste printr-un miracol.Nu.Ea il priveste din departare,vrea sa-i inteleaga simplitatea.Sa stie de ce nu-i vorbeste.Sa stie ce inseamna toate lucrurile mici pe care le observa la el.Il considera o poezie urbana cu un limbaj plin de jargon si argou.Neinteles in principiu.Pentru ca ea este mereu vesela, in fata oamenilor.Adevarul se ascunde intr-o sedinta foto,al fetei plina de vanatai.Asta-i realitatea.Vrea si ea la mare. Unde-i marea?Prajituri dulci?Nu exista asa ceva.Doar purici pe ecran.Si fata aceasta va ajunge dezastru.O fata foarte frumoasa,ajunsa fericirea pierduta a unei femei,ramasa fara speranta.

Realitatea e cruda pentru toti.Ne pierdem in detalii neinsemnante cum ar fi o seara in oras,sau o dragoste de-o seara. Ah,dar cat de frumos a fost.Si tot ajungem singuri acasa si ne scaldam in mizerie.Ne e greu sa fim singuri.E singura noastra consolare de la aceasta realitate crunta.Ne adunam cu zecile de mii sa vedem un meci de fotbal,pe un stadion friguros.Strigam la unison “Haide Poli!”.Mergem in oras cu un grup de prieteni,bem,fumam,visam.Si acolo ramane totul.Greu ne miscam mai departe.Trebuie mult efort,pe care nu suntem dispusi sa-l depunem.Scoatem o fata in oras si ramanem surprinsi de intentiile ele.Ne dezamagesc si ramanem la stadiul acesta imposibil.

Vrem libertate adevarata!Eu nu mai pot…nu mai pot sa scriu un final fericit.

Advertisements
Published in: on January 18, 2010 at 3:14 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2010/01/18/through-the-glass/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 CommentsLeave a comment

  1. intr-adevar, in final ramanem noi cu viciile. si de obicei nici nu exista un final fericit pentru majoritatea. de fapt finalurile fericite cred ca sunt interzise de societatea asta…
    ce s/a intamplat cu tine de scrii asa de… sumbru?

  2. Nu stiu de ce scriu asa sumbru.Parca ma simt mai sincer cu mine cand scriu adevarul si nu o lume fantastica.Meh,no idea.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: