Stele Verzi…

Mereu e vorba de un el si o ea.Ea e draguta,eleganta in felul ei,obosita,pare ca merita mult.E orgolioasa ca orice femeie, dar e o chestie atragatoare.Imi place,imi place cum ma priveste,dar mai mult imi place cum il priveste pe el.Il inspira,il face sa vrea sa scrie o carte cu numele ei sperand ca intr-o zi o va citi si ea si se va regasi.Fetei ii place atentia,dar degeaba. Nu ii pasa ca il doare.El zace mereu intr-un scaun si nu zice nimic.O admira,o ridica in slavi fara cunostiinta ei.Tot ii circula un anume poem in cap.Avea totusi un lapsus mare.Nu stia cine l-a scris,cum se numea sau cate versuri continea. Stia doar ca era vorba despre cei doi.Si se gandea ce frumos se termina.Dar el nu putea sa scrie un final fericit.Tusea zilnic in metrou in timp ce astepta sa urce ea ca sa aiba ce admira.Tigarile omoara,dar de ce iti provoaca asa placeri?Sunt daruri ascunse de la zei.Ard dulce cand ajung la filtru.Ramane in gura cu un gust amar care ii aduce aminte de situatia lui…si bineinteles a ei.Zambea cu sete si tanjea dupa o conversatie cu ea.De altfel isi dorea si o tigara. Si alcool.Era un vicios dar nu putea sa se ajute.Nu mergeau lucrurile niciunde.Se ineca in bautura si tigari.Ii placea atmosfera boema pe care o creea un bar plin de fumatori.I se parea ca toti isi vomitau sufletul.Aici e cald si bine.E protejat de metroul rece in care o vede in fiecare zi.Pierduse multe fete din lipsa de curaj.Mai merge,mai bea,mai cade, iara bea.Si isi spala amintirile despre toate acele fete.Le lasa sa-si vada de drumul lor spre iad.El,ea si o mie de cafenele. Ea era cafeaua lui din fiecare noapte.N-avea ce face cu ea,dar nu ii mai placea sa stea de-o parte.Inima ii lua razna mai ales peste noapte.Ardea tot aerul din el.Se zvarcolea prin pat din cauza demonilor care il bantuiau.Ea tace si vrea sa se joace cu el.Stia ca o urmarea dar nu ii dadea nici un semn.Stia ca avea un admirator secret si ii placea ideea asta.Peste noapte da,peste noapte.Se catara,se plimba,o cauta,zboara,adoarme peste noapte.Pe aripi mari adoarme peste noapte. La ce bun?Lui toate i se intamplau peste noapte.Si noaptea il inghitea.Din nou dimineata,din nou aceeasi rutina,din nou acelasi metrou.Ii placea subpamantul citadin,cu flori de mucegai si alte aglomeratii.Isi pune masca si isi asuma viata lui plicisitoare.Visa naufragiat in statie.Visa la acea fata care-l ducea spre destinatii necunoscute.S-a visat cu ea pe aceeasi peron.Era satul sa taca.Buna…

Advertisements
Published in: on November 8, 2009 at 4:43 am  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2009/11/08/stele-verzi/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. In metrou se intampla adevaratele povesti de dragoste, iti zic eu…ai pus punctul pe i, stimabile!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: