Prietenie…

Timpul era oprit pentru el.Toti cei din jur nu mai contau,erau doar ei doi.Intr-un mod ciudat era o atractie,dar nu cea despre care citesti in basme sau vezi in filme romantice.Nu,era o atractie in cel mai crud mod posibil.De fapt nu e bine formulat asa pentru ca nu era fizica,era pur si simplu o nevoie de a nu se dezlipi de privirea ei.Nu mai vazuse acea pereche minunata de ochi verzi de prea multa vreme.Fiecare clipa spunea alta poveste.Pareau trecuti prin asa de multe,pareau mereu un mister.O tinea de mana si ii simtea pulsatiile inimi si zvacnirile tendoanelor.Avea o palma interesanta pe putin.Fiecare milimetru de piele te facea sa vrei sa o explorezi mai departe.Era fina si totusi parca simteai o anumita duritate intre firele de par invizibile ce o acopereau.Era o oaza de cunostiinte si mister si el o privea ca pe o fiinta mult superioara,ajunsa la un rang mai inalt al existentei.Avea o blandete in vorbe si o putere de convingere asa de diferita fata de restul.Era doza perfecta pentru o inspiratie de lunga durata.Era o muza.

Ce este de fapt prietenia? Cum ne dam seama cand cineva ne este cu adevarat alaturi mereu si ca acea persoana e chiar cineva atat de special? Oamenii se schimba constant,in majoritatea cazurilor se schimba in rau. Se schimba neasteptat si intr-un fel pe care poate nici ei nu-l vad iar apoi se intreaba de ce se indeparteaza lumea de ei. Arunca intr-o parte si in alta cu vina fara sa-si dea seama ca acea persoana care e de vina e chiar in oglinda. Se leaga de orice lucru care le da siguranta si ii face sa se simta bine si ajung orbiti de propria existenta.Poate ca asa trebuie sa fie lucrurile,dar din pacate intotdeauna se ajunge la cineva suferind,daca nu la amandoi.La un moment dat unul dintre cei doi prieteni se satura si incepe sa se distanteze.Si asa se va intampla cu toti prietenii pentru ca daca te ascunzi in puf si in siguranta pe care ti-o confera ceva, sau cineva,vei crede ca nu ai nici o vina si nu iti poti inchipui ce are intreg grupul tau de prieteni cu tine.Nu e placut sa revi la realitate din asa zisul paradis pe care ti-l confera cineva,dar e necesar,fiindca altfel vei avea numai de suferit.

Cineva era odata simpatic,mereu zambitor chiar daca nu era intr-o situatie prea placuta,cu parul scurt,blond si tepos. Era o persoana care te ajuta cand aveai nevoie si alaturi de care iti placea sa stai oricand.O persoana care merita apreciata putin mai mult.Acum el este mai amar decat a fost.E mai sarcastic,mai rece,mai dur,dar asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna.Acest lucru se vede in lucrurile mici pe care le face pentru unele persoane in parte. Trebuie doar sa vrei sa-l vezi si nu sa vrei sa-l schimbi.

Altcineva avea odata  o personalitate puternica, era diplomatica,demna de incredere si mereu gata sa vada lucrurile asa cum sunt.Era o persoana cu o aura incredibila,de care nu puteai sa nu fi atras.Era inocenta si totusi cu picioarele pe pamant.O persoana care merita mai multa dragoste fara piedici.Si totusi nu mai este la fel.Au aparut principii inexplicabile,prejudecati care de lasa cu un gust amar in gura si idei pe care le-ar fi vazut altfel acum ceva timp.Asta nu inseamna ca nu mai este o persoana buna, dar poate pur si simplu nu mai stie unele lucruri si trebuie sa ii fie amintite.

Si in cele din urma…mai era cineva…care mereu te putea face sa razi oricat de suparat sau trist erai.Numai ce deschidea gura si deja pufneai in hohote de ras pentru ca pur si simplu nu te puteai abtine.Parca totul devenea mai neimportant asa-i?Acea persoana nu mai e la fel.Inca mai are calitatea aceasta dar a pierdut din vedere unele persoane importante.Centrul atentiei e un obiectiv mai curent pentru el.Daca nu e agreat de toata majoritate,sau de cei dominanti cel putin,se simte amenintat.Copilarisme,dar asta nu inseamna ca nu e o persoana buna.Trebuie doar sa creasca un strop mai mult.

Dar niciodata nu e prea tarziu si pentru un exemplu pozitiv.Cu un spirit de copil si cu fruntea mereu ridicata,ea s-a schimbat.Dar si-a pastrat un numar de calitati.E mai matura,dar mai are acea energie in ea.Inca se mai indoieste de ceea ce poate face cu toate ca a demonstrat ca e puternica.Inca mai pune la suflet lucruri care acum par foarte importante dar de fapt sunt neglijabile cu toate ca este capabila sa treaca peste situatii cu bine.A crescut mult si m-a inspirat si mi-a redat un zambet.

Credeti in binele din oameni,credeti ca ei ar vrea sa se schimbe din anumite motive si poate nu o fac spre binele lor sau al celor din jurul lor.Unii iau decizia asta fortat,altii o iau in necunostiinta de cauza,altii cred ca asa te maturizezi,altii nu stiu mai bine.O prietenie nu se dizolva din niste schimbari,ea doar se ascunde si se uita,dar mereu va fi acolo. Tine strans la acesti prieteni si vei vedea ca ii poti atinge la un moment dat.Capu’ sus si tot ‘nainte!!!

Advertisements
Published in: on May 31, 2009 at 3:26 am  Comments (3)  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2009/05/31/prietenie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 CommentsLeave a comment

  1. Eu cred ca oamenii nu se schimba. Eu cred ca ne petrecem toata viata devenind cine suntem cu adevarat.

  2. Da? A placut asa de mult? Da, stiu. Clara e un nume special. Adevarul este ca si mie imi plac capitolele astea cu dezvoltare de personaj.

  3. chiar imi place…
    mult.
    chiar imi place mult…
    tot.
    imi place tot…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: