Last Chance…

Nu mai pot.Oricat as incerca sa scot din mine ceva,nu pot.E ca si cum mi-am pierdut orice particula inspiranta.Blogul si-a pierdut scopul de ajutor.A ramas doar o umbra a acelor zile de scris orgasmic si de neoprit.E ca si cum mi-ar fi taiat cineva mainile iar eu incerc sa scriu fara ele.Nici macar eu nu mai stiu ce am vrut sa spun.Nu mai gasesc acea putere niciunde.Acel dar incredibil pe care il primesti din anumite ipostaze.Acea deblocare temporara a simturilor cand esti una cu cunoasterea si intelegi orice iti doresti in acel moment.Writer’s Block?Ma indoiesc.Eu pur si simplu cred ca nu mai pot. Sunt rece la orice forma de inspiratie si nu inteleg de ce.Nu stiu ce s-a intamplat sau cum am ajuns aici dar simt ca explodez si nu mai sunt in stare de nimic.Am incercat azi si ultima metoda imaginabila si tot nu a functionat mai mult decat un moment aproape insesizabil.Mi-e frica sa nu fie sfarsitul,pentru ca din fire nu pot accepta asa ceva.Nu stiu sa pierd si nu stiu sa admit ca n-am dreptate chiar si cand stiu ca asa e.Nu stiu ce va fi.Poate par disperat dar asta pentru ca sunt.Nu mai pot…Here I Am…

Ok,o ultima incercare de a scrie ceva,neesential cat de ipocrit va iesi. Gandeste-te la locul unde ti-ai dori sa fi cel mai mult in acest moment.Vizualizeaza acel camp intins,focalizeaza peisajul arid care te lasa fara cuvinte,fi una cu marea infinita in care ti-ai dori sa inoti.Ia o gura mare de aer si inchide ochii.Izoleaza-te de tot ce e in jurul tau.Prin izolat nu ma refer sa inchizi totul in afara ta pentru ca inevitabil vor aparea in jurul tau prezente neasteptate.Trebuie sa le accepti si sa le mentii la stadiul de trecator.Nu-ti lasa gandurile sa curga nestingherit.Concentreaza-te asupra locului. Daca trece vreun obiect in emisfera gandurilor tale,introdu-l in peisaj,adauga-l gandurilor dar nu-l lasa sa le devieze. Omul are nevoie de meditatie.Are nevoie din cand in cand de momente de liniste,momente cu el insusi in care sa fie una cu dorintele si realizarile sale.In momentul acela el se opreste din trait pentru un interval de timp si isi analizeaza situatia,in acelasi timp cautand relaxarea si excluderea din prezent. Ce vezi cand inchizi ochii?Pardon,ce iti concepe mintea?Ce-ai realizat si unde vei merge de acum inainte?Ai nevoie de timp pentru a le intelege si pentru a merge mai departe.Timp pe care ti-l poti lua oricand.Si cand te trezesti si stii ce ai de facut,mergi hotarat spre noul tau destin. Mergi pe calea pe care ai ales-o si lupta pana cand din nou iti vei calcula reusitele.Crezi in aceste cuvinte care par luate din nimic.Crezi in vorbele unui nebun disperat si mergi cu capul sus inaite.Si daca nu crezi macar ia un moment si gandeste-te daca are dreptate sau nu nebunul.Poate te vor ajuta cuvintele acestea,poate nu.Daca nu,mergi pe drumul tau calatorule si ai grija de pasii tai.

Acesta se numeste un post de disperare.Se numeste o ultima incercare de a scrie ceva pentru mine.Am nevoie de asta. Poate va va parea o porcarie dar pentru mine e o gura de aer imensa.N-as fi vrut sa fiu in situatia asta dar se pare ca n-am de ales.Sper ca intr-o buna zi sa regasesc acea inspiratie divina de a scrie extazic.Pana atunci ma tarasc in mocirla. Cand esti jos nu ai de ales decat sa incerci sa te ridici.

Cu drag, Dreamer.

Advertisements
Published in: on April 20, 2009 at 3:38 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamer0507.wordpress.com/2009/04/20/last-chance/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 CommentsLeave a comment

  1. huh? writer’s block. Daca tu ai writer’s block…atunci nu inteleg ce sens mai are sa ne tinem noi toti blogurile insipide inodore si incolore? revino-ti, te rog, ne tarasti si pe noi prin mocirla:(

    ahh…si shojo? eu speram sa fie un pic mai josei…dar ma bucur ca te regasesti cu Kosuke. Mie personal mi se pare foarte exotic.

  2. Yeah, been there, done that.
    Am avut si eu asa o perioada lunga in care n-am mai scris. Dar revine. Cel putin dorinta de a scrie revine. Dar eu scriu din ce in ce mai rar. Si de obicei scriu cand nu am cum sa fac poze. Dar parca pentru mine s-a dus ceea ce scriam, acum n-as mai putea sa scriu la felm acum parca scriu intr-un jurnal pe care nici ni-mi vine sa-l mai public nicaieri.
    That’s about it.
    But don’t lose hope, that’s the basic thing 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: